Tot despre relatii

Despre relatii sunt mereu multe de spus, de povestit, de transmis. Este un subiect care pare ca nu se epuizeaza nicicand.

Cand suntem indragostiti suntem siguri ca am gasit secretul unei relatii echilibrate si frumoase. Avem mai multa incredere in noi iar optimismul ne face sa visam la multe momente pline de fericire si libertate. E o doza de nebunie, de euforie, de liniste si bucurie. Stergem toate experientele anterioare si pornim cu o pagina alba in care investim tot, toate emotiile, toate sentimentele, tot adevarul despre noi si despre el.  Ne gandim doar cum sa prelungim momentul de fericire si nu mai luam in considerare ca undeva candva este posibil sa fie nevoie sa o luam de la capat.

Atunci cand oferim cele mai profunde emotii si sentimente, cand toate premisele par sa prevesteasca lozul castigator al unei relatii de poveste: cu intelegere, incurajari, pasiune, ras, evolutie, pasiuni comune, atentie, siguranta, liniste si bucurie. Este foarte greu, sa renunti, sa uiti, sa o iei de la capat si sa mai speri ca poate fi ceva mai mult undeva candva.

Insa toate lucrurile sunt in continua schimbare, totul este atat de imprevizibil incat nicio poveste nu poate avea acelasi tipar, sau aceleasi reguli. Sentimentele par sa se schimbe, rolurile par sa se inverseze, oamenii incep sa se transforme fix in ceea ce incercam sa evitam. Prioritatile se modifica, toleranta si rabdarea par sa se epuizeze iar sentimentele de pasiune se transforma in sentimente de prietenie.

Nu exista o regula cine dintre ei face primul pas catre final. Uneori ea iubeste mai mult si face atat de multe eforuri sa pastreze tot, alteori el e cel care din atat de multa intelegere nu vede ca nu mai e nimic intre ei. Desi eu cred ca de cele mai multe ori barbatul iubeste mai intens la inceput, deschide multe portite cu interesul, devotamentul si atentia lui. Insa femeia este cea care pare sa iubeasca mai mult, care accepta mai greu un final si cauta motive sa mentina relatia de lunga durata.

Nu exista reguli precise despre cum trebuie sa fie o relatie. Probabil ca fiecare dintre noi simte cand intalneste o relatie santoasa. O relatie care nu te ingradeste si care te ajuta sa evoluezi. Probabil ca este acea relatie in care amandoi privesc in aceeasi directie si au experienta si maturitatea necesara, in care stiu ce isi doresc sa construiasca. O relatie in care se fac compromisuri si in care echilibrul este prezent. Acea relatie in care nu ne mai jucam cu sentimentele ci suntem foarte atenti la cel de langa noi.

Adevarata provocare este sa scrii despre relatii atunci cand ai o experienta de o viata intreaga langa un el. Atunci cand la varsta pensionarii te uiti in ochii omului de langa tine si simti recunostinta de a fi petrecut atat de multe momente impreuna si cand el inca te face sa razi…

Pana atunci relatiile sunt complicate, visele sunt imprastiate iar noi inca fugim dupa experiente si momente pe care sa le transformam in amintiri. Ne-am cam pierdut iluzia si elanul de a investi si construi relatii, caci este era lui free spirit, libertate, egoism si distractie fara obligatii.

Keep dreaming and don’t check Facebook anymore! 🙂

 

 

Reclame

O poveste unica

Sunt unele momente unice, pline de sens si cu o incarcatura sentimentala magica. Sunt acele povesti pline de culoare, de dragoste, de emotii si vise. Se intampla cu adevarat pe neasteptate si de cele mai multe ori sunt de o intensitate incredibil de puternica dar de scurta durata.

Sunt acele momente, pe care le memoram in suflet, in minte, in fiecare celula din corpul nostru. Pentru ca acele farame de praf de stele ne-au adus candva totul: iubirea, intelegerea, dragostea, copilaria, maturitatea, zambetul pur si autencitatea.

Le pastram tot timpul cu noi si multa vreme le retraim prin prisma amintirilor, ne legam astfel de oameni, de muzica, de cuvinte, de locuri de orice si oricine am interactionat in acel moment.

E cert ca nu poate fi sters si face parte din ceea ce suntem, doar ca nici incercarea de a retrai iar si iar momentul nu este benefic. E pur si simplu evident ca oamenii se dezvolta, locurile se schimba, muzica se invecheste, sentimentele se transforma. Nu exista un glob sau un joben magic care sa tina la infinit legatura, aceea unica si atat de puternica.

Povestea o sa ramana acolo dar intr-un mod diferit, iar atunci cand suntem pregatiti sa-i dam drumul si sa vedem momentul cu ochii din prezent, o sa realizam cat de norocosi suntem ca am trait un astfel de moment. Si totodata realizam ca este timpul sa oprim derularea trecutului. Let it go…sa-i lasam drumul liber, asa cum un balon ar zbura printre norii pufosi pe cerul senin.

Este timpul sa evoluam, sa ne dam voie sa fim suprinsi de viitor, sa facem loc povestilor noi si sa pastram acel moment, doar ca un moment de bucurie. Sa-l  lasam sa fie parte din noi fara sa ne mai opunem sau fara sa incercam sa-i schimbam finalul.

Pentru acel strop de fericire care a schimbat, omul, povestea si sensul.

suflet-pereche

 

 

 

 

 

Visez!

Inca visez… visez la multe momente unice si frumoase. Cand se asterne linistea si e loc de leneveala incep sa reapara dorintele, visele, iluzile, povestile acelea diferite si pline de emotii.

Visez la vacanta. La mare, la valuri si la nisipul fin de pe picioare. La o plimbare binemeritata pe faleza si la stat la soare. Si ar mai fi si rasaritul si la o alergare usoara de vara.

Visez si la munte. La mult verde, la o poiana confortabila care sa ma gazduiesca cat privesc in zare muntii dar si cerul. La aerul curat si rece care imi umple plamanii. Dar si la stradute inguste, medievale, prafuite si pline de istorie.

Visez la iesiri de grup, la mult ras, dans, discutii filozofice si maratoane de filme.

Visez la mai mult sport. La alergarile de dimineata, la clase de yoga, pilates si putin la zumba.

Visez la emotii. La energia aia infinita, telepatia, dorinta de a impartasi si de a cunoaste un el potrivit. Cu fluturasi in stomac, capul prin nori si vise cu ochii deschisi. La flirt si joaca, la glume si discutii serioase. La altceva nou si diferit.

Visez la un loc nou. Acolo unde se construieste pe baza pasiunii si unde dezvoltarea personala continua. Un loc plin de energie si culoare care aduce cu sine cea mai mare provocare…

Visez la lucruri care par sa fie din ce in ce mai aproape. Lucruri simple dar cu o semnificatie infinita ❤️

Ganduri de schimbare

Ne-am obisnuit cu agitatia. Suntem in normalitate atunci cand alergam, cand suntem tensionati, cand nu avem timp pentru noi.

Iar atunci cand avem putin timp de relaxare, nu stim ce sa facem cu el, nu stim cum sa ne bucuram de moment sau de noi.

Dupa o perioada de agitatie si intrebari obositoare am ajuns la concluzia ca imi ascund frustrarile si tristetea in activitatile zilnice. Jonglez cu ideea ca e totul asa cum ar trebui sa fie insa la cea mai mica pauza de cotidian iese la iveala nemultumirea. E mereu acolo doar ca nu o mai aud atunci cand trebuie sa ma ocup de activitatile altor persoane.

Desi ilogic la prima impresie pare totusi sa fie o logica in lucrurile care se tot repeta. E cert sunt inca acolo pentru ca eu nu am mai fac nimic sa-mi fie bine, doar am amanat momentul.

E dificil sau mult mai dificil decat te astepti sa petreci cateva zile singura cu tine. Ies la suprafata particele din suflet „nerezolvate” si te lasi coplesit de tot ceea ce simti.

Nu e directia cea buna…si nu stiu cat se mai merita sa aleg orice altceva in locul meu. E simplu sa spui ca ai nevoie de o schimbare…dar e infinit de greu sa faci primul pas.

Azi este despre mine, despre acceptarea faptului ca particele din sufletul meu nu sunt ok si ca trebuie sa fac ceva in aceasta sens! ☺️

Stop! Pauza! Si de la capat!

Face ce face si tot ajunge intr-un moment in care izbucneste, ceva face boom in interiorul ei si parca tot sensul nu mai e acolo…

E o senzatie care o face sa vrea sa tipe, sa-si strige nemultumirea (pe care nici macar ea nu o intelege) sa faca ceva orice ca sa se descarce si sa se elibereze de tot ce o tulbura.

Dar nu poate, nu ii e stilul…si totul ramane acolo in suflet si in inima, nespus. E un blocaj pe care nu-l intelege si pe care nu stie cum sa-l depaseasca, stie doar ca nu-i face bine.

Nu mai vrea si numai poate. Nu mai are nici rabdare. E epuizata, frustrata si cu o mare apasare sau un mare semn de intrebare.

Cand dispare de tot aceasta senzatie? Incotro sa se duca? Ce sa aleaga? Ce e mai bine pentru ea sa decida?

E mereu mai simplu sa ne lasam condusi de altii. De sefi, de familie, de oricine altcineva. Iar atunci cand apare dorinta de a face ceva diferit, de a risca, de a alege singur e foarte complicat, e dureros de complicat.

Poate ca e asa pentru ca nu are incredere in ce simte si ce isi doreste, ii e teama sa riste si sa dea gres. Sa porneasca de la zero sau sa-si dea seama ca pur si simplu nu a fost o decizie potrivita pentru ea.

Stie ca singura se saboteaza, stie cand isi depaseste limita in orice circumstanta, stie ca isi doreste ceva mai mult si mai stie ca e panicata si ca renunta inainte sa incerce.

E prea greu, prea dificil sa accepte cu adevarat si din suflet ceea ce este, ce reprezinta, ce o face sa vibreze si faptul ca povestea ei e diferita, ea este cu totul diferita…

Uneori sunt zile…

Uneori se asterne melancolia. E dificil de impacat dorul si golul…dorinta care e greu de gestionat, de pacalit ca totul e ok.

Uneori sunt zile in care se simte prea mult, in care termenul acceptare parca nu mai are nicio valoare. E trist sa se renunte la vise si sa se uite emotiile profunde care ne construiesc, rasetele care ne lumineaza ochii si sufletul, imbratisarile care ne transmit atata caldura si iubire.

E tot mai greu sa intalnesti persoane potrivite, la fel de greu cum este sa le pierzi sau sa le ai la mii de km distanta…la o indepartare infinita.

Avem ascunse dorinte neindeplinite, iubiri neimpartasite, despartiri nepotrivite, iubiri interzise, emotii neexploatate…

Uneori avem nevoie de momente care sa ne hraneasca sufletul, de sclipiri, de atentie, de afectiune, de cuvinte spuse din inima, de momente unice, de povesti de dragoste. Avem nevoie de vise, de palpitatii, de adrenalina si in acelasi timp de suport, de rasfat, de caldura si de intelegere.

Pauzele sunt bune, dar sa nu fie prea lungi. Amintirile sunt frumoase atata timp cat sunt reinnoite. Iubirea este frumoasa atunci cand este impartita la doi :).

 

Bine ai venit, primavara!

In fiecare an scriu un articol despre primavara, cel mai probabil sunt aceleasi ganduri, aproape aceleasi senzatii :).

Imi place primavara, de fapt o ador. E cel mai asteptat moment din an, cel mai revigorant, energizant, creativ, cel mai grozav anotimp.

Imi plac razele soarelui care care imi aluneca usor prin par, cat sa-mi straluceasca mai tare parul blond, imi plac pomii infloriti, mireasma si ploaia de petale pe care o intalnesc din cand in cand in drumul meu. Imi place ziua pentu ca este mai lunga dar si noaptea pentru ca cerul este asa de senin si pot vedea miile de stele stralucind.

Imi place ca vremea e capricioasa, imi place ca pot sa port tricou dar si geaca de blugi, ahh si tenesi, is i am a sporty girl! Imi place sa alerg primavara, cel mai bun moment sa te descarci si sa te incarci in acelasi timp intr-un tablou in care sunt doar pomi infloriti si soarele te urmeaza… Imi place inghetata de capsuni, sa ascult muzica la maxim in casti si sa dansez.

Primavara pare cel mai grozav anotimp pentru planuri noi, pentru depasirea limitelor, pentru distractie, pentru fluturasi in stomac, pentru orice nebunie care ii aduce fericire sufletului. E asa o gura proaspata de aer care iti umple pamanii, care iti ofera curaj, initiativa, dorinta si speranta.

Primavara te-am asteptat asa cu drag, sa stai mult pe la noi…sau pe la mine 🙂