Arhivele lunare: Februarie 2017

Ziua de luni

Oare cati dintre noi nu ar vrea sa mai intarzie putin ziua de luni? Sau cati dintre noi se duc cu drag la cele 8 ore de luni pana vineri sau si in weekend?

Oare cati dintre noi inca nu si-au pierdut rabdarea in fata favoritismelor, a nemultmirilor, a barfelor si a beneficilor uitate sa mai apara?

M-as bucura sa aud ca raspunsul ar fi „multi, foarte multi” se duc cu drag la locul de munca. Desi ar trebui sa recunosc ca eu nu m-as numara printre ei…

De ce? probabil din cauza asteptarilor prea mari, a rutinei, a oamenilor, a faptului ca ma simt omul invizibil…Pentru ca vezi tu nimic nu pare sa fie asa cum iti imaginai, iar oamenii cu potential ajung sa ramana prinsi in locuri in care isi pierd identitatea si devin roboti. Pentru ca parerea lor nu conteaza, pentru ca munca lor nu pare sa fie apreciata si pentru ca mereu competitia si locul „a’l mai de sus” pare sa fie mai important indiferent de orice…

Poate ca asa sunt eu, doar o visatoare care mereu spera la mai mult, la ceva diferit, la ceva normal. Dar aceste simtiri au si avantaje si dezavantaje iar cand esti foarte departe de scopul tau…te simiti dezamagit si demotivat.

Mi-ar fi placut doar sa am o singura specializare, sa urmez un singur traseu si sa fiu sigura de ceea ce imi doresc, asta m-ar fi scutit de foarte multe nemultumiri.

Imi aduc aminte ca acum multi ani am fost la un interviu iar persoana cu care discutam mi-a spus „fiecare dintre noi suntem buni la ceva anume indiferent ca asta inseamna sa fii casier sau director; pune-l pe om in locul lui potrivit si rezultatele nu vor intarzia sa apara”. Stiu ca m-am simiti foarte prost deoarece experienta mea era de secretara si receptionera iar eu venisem pentru departamentul de marketing.

As vrea doar sa mai dispara aceasta neincredere si incertitudine si sa-mi dau seama ce loc m-ar face sa ma implic si sa-mi arat adevaratul potential.

Sa fie o zi de luni pe care abia sa o astept…

schimbare

Anunțuri

Mai avem timp sa iubim?

Iubirea este cel mai frumos sentiment care ne da o forta si o energie incredibila si ne transforma in eroii din benzile desenate.

Este cu noi in cele mai potrivite sau nepotrivite momente si desi am vrea sa fie o stare constanta uneori facem tot posibilul sa o ascundem, mai ales atunci cand ne provoaca suferinta.

Cautam modalitati sa-i distragem atentia, sa-i amortim simturile cat mai bine…si atunci este momentul in care visam la viitor sau doar facem schimbari.

Asa se face ca investim timp in alte lucruri, in pasiuni, in locuri de munca, in distractie iar dupa ce epuizam resursele ne intoarcem la baza…la iubire.

Si realizam ca cel mai important este sa ai familia si oamenii iubiti alaturi de tine. Pentru ca alaturi de ei zambetul este altfel, pentru ca o prajitura este mai delicioasa impartita cu ei, pentru ca indiferent de orice…certuri, ras, lacrimi, bucurie te simiti iubit, te simiti parte a unui loc…acasa.

Familia este cu siguranta un dar care trebuie mai atent pastrat si strans unit pentru ca este ceea ce avem noi mai de pret. Este originea noastra, trecutul, prezentul si viitorul…este acea za speciala care le tine pe toate celelalte.

Si apoi o mai fi si un el… care poate sa completeze tabloul lucrurilor importante…si care are rolul de a o iubi pana la luna si inapoi. Atat i-ar cere…sa-i arate ca o iubeste, sa o asculte, sa o faca sa rada si sa o stranga in brate ca sa auda linistea…asa cum se aude marea intr-o scoica. Iar la schimb el ar primi si mai multa iubire, atentie, nebunie, pasiune…Si atunci ar sti ca indiferent de ce spune lumea exista un strop de magie…genul acela de magie care atunci cand te trezesti il gasesti tot acolo…langa tine :).

Simt ca uneori se pierde esenta aceasta speciala a iubirii…ca oamenii ajung in relatii nepotrivite, ca se risipeste pasiunea, ca nu mai avem rabdare, ca nu ne mai aratam afectiunea si ca nu mai avem curaj si nici timp sa iubim…pentru ca pur si simplu nu mai avem timp sa riscam…si ajungem sa alegem dupa alte criterii mai confortabile.

Oamenii iubesc in fiecare zi, dar nu o mai spun sau nu o mai aratata atat de des…

love