Arhive etichetă: concurs

Iti multumesc!

Suntem intr-un secol al vitezei si asta o stim deja. Fuga si graba sunt cuvintele care ne insotesc zi de zi. Nu mai avem rabdare ca altadata sa ne aratam iubirea, sa-i apreciem pe cei din jurul nostru, cele mai dragi persoane :). Pentru ca am invatat noi destul de curand, ca sa ne punem pe noi pe primul loc este mai important si atunci e tot mai greu sa facem compromisuri sa aratam gesturi de iubire si intelegere.

Cu siguranta atat barbatii cat si femeile au nevoie de gesturi de afectiune si de apreciere, detaliile acelea mici care te fac sa te simti unic/a si special/a. Pentru ca fiecare dintre noi este unic iar iubirea trebuie aratata lumii intregi.

Stiu ca sunt o persoana romantica si visatoare asa cum stiu si ca atunci cand un barbat ii acorda toata atentia persoanei iubite, ea o sa-l faca cel mai fericit.

Am invatat o lectie foarte frumoasa de apreciere de la un barbat care a reusit de atatea ori sa ma suprinda cu cele mai frumoase gesturi. Si care mi-a demonstrat ca nu e nevoie de o avere ca sa faci o femeie sa se simta iubita si apreciata.

Prin urmare vreau sa-ti multumesc pentru rabdarea de a ma asculta de fiecare data, atat in zilele senine cat si in cele in care mi s-au inecat corabiile. Vreau sa-ti multumesc pentru increderea oferita si ca fiecare dintre noi s-a simtit confortabil sa impartaseasca cele mai obisnuite si neobisnuite ganduri. Multumesc pentru momentele in care am fost rasfatata fara vreo ocazie anume, cu flori, cu bomboane, cu carti, cu lucruri minunate si mereu alese ca urmare a dorintelor mele, asa ca iti multumesc ca ai fost mereu atent la nevoile si dorintele mele. Iti multumesc ca ai stiut atat sa ma critici, cat si sa ma sustii si ca bratele tale au fost mereu deschise atunci cand am vrut sa fug de mine si de lume. Multumesc ca nicio sarbatoare nu a trecut fara o surpriza, pentru miile de ore de ras si pentru ca m-ai invatat ce inseamna cu adevarat sa fii o femeie apreciata.

Sunt doar detalii care fac cu adevarat diferenta. Iar atunci cand fiecare astfel de gest vine din suflet si e daruit cu drag e tot ceea ce ai nevoie ca sa te simti apreciata pana la luna si inapoi. E vorba doar de timp, nu de cadouri scumpe sau dorinte extravagante, e vorba despre afectiune, de mici surprize, de stersul lacrimilor, de rabdare, de o imbratisare. Atunci cand iti dai tot interesul sa cunosti persoana de langa tine si vrei sa o protejezi si sa fii langa ea la bine si la rau nu ai cum sa dai gres,pentru ca atunci cand o femeie se simte iubita, atunci este de fapt apreciata :).

Cred in faptul ca iubirea este motorul creatiei in materie de gesturi de afectiune si de apreciere…

Tu care crezi ca este cel mai frumos gest de apreciere?

hugs

Anunțuri

Un moment altfel…plin de culoare si sens

Privesc spre intrebarea care sta in fata mea „Tu ce moment ai repeta mereu cu placere…la nesfarsit?” si caut un raspuns care sa mi se potriveasca, sa fie diferit…

Rememorez cele mai frumoase si importante momente ale mele si zambesc. Atunci imi dau seama ca as repeta la nesfarsit momentele in care sufletul imi vibreaza, ochii imi sclipesc, zambetul este prezent iar rasul este sincer si molipsitor.

Cu adevarat as retrai orice situatie in care am avut toate simturile trezite, cand am intalnit iubirea, bucuria, prietenia, loialitatea, libertatea, creativitatea, pasiunea sau afectiunea.

Si atunci inchid ochii si simt cum isi fac loc in minte astfel de momente autentice…in care am pretuit fiecare secunda si cand cu ardoare am rugat timpul sa ma asculte si sa opreasca clepisdra lui putin…putin mai mult…

Era ianuarie si mult mai frig decat eram obisnuita sau pregatita, insa sufletul meu se simtea atat de fericit iar zambetul nu era inghetat…ci doar natural. Eram in Paris si doar printr-o coincidenta am ajuns intr-un loc pe care il consideram doar un cliseu.

Mi-am dat seama ca aveam o imagine total gresita despre Paris atunci cand m-am incarcat instant de energie cand am luat-o la pas pe stradutele lor asa diferite si pline de viata. Cu un accent pe care nu il intelegeam deloc…ma simteam in cel mai potrivit loc in care puteam sa fiu.

Cu poduri deosebite peste Sena, cu miros de croissante proaspete la tot pasul, cu Notre Dame plin de luminite, cu lacatele romantice si cu impresionantul muzeu Luvru m-am simtit norocoasa ca pot sa ma bucur de toate acele imagini pline de sens si culoare.

Pe colina Montmartre m-am intalnit cu inspiratia si pasiunea pentru arta. Un loc plin de pictori si artisti care fac portrete la minut sau doar tablouri superbe in aer liber. Un colt plin de magie, de unde nu ai cum sa nu-ti doresti sa pleci macar cu un tablou.

M-am oprit si m-am uitat la tot ce era in jurul meu la pensule, culori, oameni, pasiune, daruire, zambete, libertate, frumusete si mi-am imaginat cum marii artisti precum Pablo Picasso si-au gasit inspiratia acolo…

Am tras aer in piept si m-am simtit libera, plina de energie si bucurie, implinita, creativa si cu o forta incredibila de a incepe proiecte noi. A fost un moment in care dupa multa vreme a fost liniste in ganduri, grijile au fost puse pe pauza iar eu mi-am ascultat sufletul care isi dorea doar sa se plimbe pe strazile Parisului si sa se bucure de tot..ce vede si simte.

A fost o calatorie de suflet, in care m-am simtit eu. Unde zambetul si rasul nu au lipsit pe parcursul celor 5 zile. A fost deosebit de frumos…cu fluturasi in stomac asa cum se intampla cand te indragostesti ;).

Danone Cremosso http://www.cremosso.ro/ are o campanie foarte frumoasa in care ne indeamna sa ne oprim putin si sa ne gandim la un moment pe care l-am repeta mereu cu placere la nesfarsit. Asta m-a inspirat si pe mine sa scriu acest articol.

De aceea te provoc si pe tine sa te gandesti la un astfel de moment si sa-l inscrii pe pagina lor speciala http://www.cremosso.ro/momentultau.html „Momentul tau”. Astfel poti avea si sansa de a castiga pana pe 13 noiembrie unul din premiile puse in joc.

La cat mai multe momente memorabile si frumoase va doresc! 😀

Creativitate și mic dejun

Suntem într-un flux continuu de activități și alegeri. Iar uneori datorită timpului care ne presează suntem nevoiți să ne schimbăm zilnic lista noastră de priorități. Așa alegem cei mai mulți dintre noi să sărim peste micul dejun aproape în fiecare dimineață sau să mâncăm un covrig așa în grabă. Vrem să fim mai sănătoși sau să avem kilogramele dorite însă, uneori nu realizăm că un pas mic este de fapt o inițiativă foarte importantă în realizarea țelului propus.

Știai că micul dejun acoperă 30% din necesarul zilnic de energie și că nutrienții esențiali pierduți la această masă nu mai pot fi recuperați? Lipsa acestei mese aduce cu sine multiple efecte negative asupra metabolismului, cum ar fi: slăbirea memoriei, reducerea creativității, dificultăți de logică și concentrare, anxietate, oboseală, amețeli etc

Organismul nostru are nevoie de o alimentație echilibrată pentru o sănătate fizică și psihică mai bună. De aceea doctorii ne recomandă să nu mai sărim peste mesele de dimineață, cu atât mai mult cu cât există o strânsă legătură între lipsa acestei mese principale și obezitate. De ce? Pentru că senzația de foame care o să apară la jumătatea zilei conduce întotdeauna la excese alimentare și implicit la îngrășare.

Din fericire eu sunt o bloggeriță care își respectă în fiecare zi micul dejun. Asta pentru că așa cum o mașină are nevoie de combustibil pentru a funcționa, așa și eu am nevoie de o alimentație corespunzătoare pentru a începe ziua în forță. Am obiceiul de a nu sări peste mese, încă țin destul de mult la memoria și creativitatea mea și nu numai :P.

Din păcate nu am o poză reprezentativă pentru a vă arăta masa mea de dimineață, însă din fericire am cuvintele potrivite la mine.

Te provoc să închizi ochii și să simți mirosul proaspăt de cafea care vine din bucătărie. Pe un ochi de aragaz fierbe la galop un oușor. Toaster-ul este „prietenul” meu cel mai bun ca în fiecare dimineață, îmi pregătește și de această dată două felii de pâine rumenite bine și delicioase. Miroase și a portocale, nu doar ca e în ton cu venirea iernii dar tocmai ce am pregătit un fresh atât de bun din cele mai dulci portocale. Nu are cum să nu-ți fie poftă de un pahar așa apetisant de suc natural.

Toate ingredientele se adună pe farfurie, oul atent curățat, tăiat în felii potrivite, brânza de bivoliță puțin sărată, roșia, castravetele și ardeiul se așează cromatic pe o parte a farfuriei. Alături se află feliile de pâine aburinde și sucul proaspăt de portocale. Hmm un deliciu simplu și atât de potrivit pentru o dimineață de duminică. La final mă răsfăț și cu câteva lingurițe de miere.

Nu avem mereu timpul necesar pentru a ne pregăti un mic dejun „sofisticat” însă îți recomand să mănânci cu încredere brânzeturi, lactate, cereale, legume și fructe, dimineața. Îți trebuie 10 minute pentru a-ți pregăti un bol cu cereale integrale sau o farfurie cu brânzeturi și legume ;).

În altă ordine de idei în data de 14 noiembrie s-a sărbătorit Ziua Mondiala a Diabetului.

Știai că, diabetul zaharat 2 este unul dintre cele mai întâlnite tipuri de diabet?. Acesta are la bază, factori principiali precum obezitatea și sedentarismul. Pe site-ului http://www.complete-life.ro/ va recomand să citiți definiția completă a diabetului zaharat 2 cât și alte informații despre o alimentație sănătoasă.

 Aveți grijă de sănătatea voastră și acordați-vă timp pentru noi priorități.

aaa și Poftă Bună la următorul mic dejun delicios 🙂

mic-dejun-sanatos

Complete-Life-680x150px

O zi obişnuită de luni

Îmi sună ceasul, l-am oprit 5 minute şi m-am trezit foarte “liniştită” dupa 30 de minute!!!. Ochii îmi fac precum felinarele, deja este suuper târziu. Sar din pat, mă îmbrac, trec peste make-up, mănânc dintr-un biscuite şi ies fuga din casă. Astăzi este una din zilele alea aglomerate cu geanta pe umăr, geaca de piele în mână, geanta de aerobic pe-o parte şi o pungă cu mâncare (noroc că m-a salvat mama şi de această dată). Mi-am luat pantofii ăia roşii iar şi am zis de ultima oară ca nu-i mai iau prea curând, deja după caţiva paşi simt că mă bat.

Merg în paşi grăbiţi aşa cum o domnişoară nicidecum nu ar trebui să meargă pe tocuri. Mă îndrept spre staţia de autobuz, e perfect, tocmai ce zăresc şi autobuzul, trebuie să alerg ca să-l prind. Da ştiu vorba aia „după femei şi după autobuz să nu alergi nicioadată”, dar nu m-am învăţat minte nici de această dată. Graţioasă precum un struţ încărcat până peste cap ajung fericită în faţa uşilor deschise..cânnd..când ce să vezi mi se închid fix în nas. Grozav!. Autobuzul merge doi paşi şi ghiciţi ce..se opreşte la semafor. Mă bufneşte râsul, altă dată m-ar fi apucat toţi nervii.

Mă sună prietena mea, ea este deja pe drum cu maşina personală da ştiu, confort nenică, muzică de care doreşte, caldurică tot tacâmul. E aproape şi ea de Dorobanţi în trafic, mă anunţă că este foarte aglomerat şi coada pe care o văd eu de la semafor nu este din cauza semaforului….ci datorita aglomeraţiei.

Mă uit la ceas 10 minute până la ora 8 fix cand ar fi trebuit să fiu deja la birou. Aşa că iau decizia de a merge uşor uşor pe jos spre Aviatorilor. Cu paşii grăbiţi, pantofii care mă strang, geanta care nu vrea să stea pe umăr merg şi tot merg. Trec pe lângă coada de maşini victorioasă şi ajung la destinaţie, urc în cladire este ora 08:12. Ghiciţi ce prietena mea este încă în trafic, abia zăreşte Aviatorilor :).

După program plec la dentist, cea mai rapidă metodă este metroul care mă aşteaptă cum ies din clădire. Alerg în pasaj să prind metroul iar când mai am puţin să ajung…trosc!?! plosc!?! mi se rupe geanta de aerobic. Cad adidaşii, colanţii şi sticla cu apă. Am pierdut metroul, asta e, noroc că vad pe tabela din staţie că vine altul în 6 minute. Mă aşez comod şi aştept.

Gata şi dentisul urmează ultima desţinatie aerobicul. Mă urc în tramvai este ora 18:00 de obicei este aşa de aglomerat în oraş că ai impresia că timpul sta în loc vezi aceeași imagine, o codă de maşini interminabilă. Cu tramvaiul e ok, s-au mai cizelat şi românaşii noştri nu mai blochează chiar mereu liniile de tramvai, stau cuminţi în linia din coloana lor cu maşini. De gogule, cei cu bmw-ul stau la căldurică în maşină şi aşteaptă să înainteze, iar noi cu tramvaiul trecem „razant” pe lăngă ei, incredibil chiar am caştigat „cursa”” şi am ajuns înaintea lor la destinaţie :)). Încă puţin de mers pe jos şi gata şi la aerobic.

După puţin efort şi relaxare urmează drumul spre casă cu tramvaiul, sora mea îmi spune că abia ce a ajuns de la serviciu, a stat doar o oră şi jumătate în trafic, o my god! eu m-am relaxat în timpul astă şi am avut grijă şi de sănătatea mea.

M-am mişcat toată ziua precum titirezul, mă simt obosită dar sunt împlinită că am făcut tot ce mi-am propus astăzi şi mai ales că am ajuns la fiecare destinaţie în timp util. Este adevărat că uneori mai stai în trafic şi cu autobuzul, asta se întâmplă mai ales când plouă, românii folosesc mai nou maşina personală pe post de umbrelă ;).

Particip la concursul „DO THE RIGHT MIX ROMÂNIA” te invit şi pe tine să participi. Trebuie să faci un selfie în care să arăţi cea mai bună modalitate de a circula în fiecare zi prin oraş şi apoi nu uita să o încarci în aplicaţia de aici. Ai posibilitatea să câștigi un voucher de 400 de lei oferit de Decathlon.

Comisia Europeană demarează o campanie prin care vrea să susțină deplasarea în oraș cu ajutorul mijloacelor de transport în comun. În filmulețul de mai jos găsești și câteva din avantajele importante ale unui astfel de mix reușit.

Succes!

concurs-do-the-right-mix

Concurs Cosmopolitan

Un concurs si in acelasi timp o provocare :). Voturi si simultan discutii cu prieteni, colegi, cunostinte din lista ei de prieteni. A fost tare surpinsa cand a vazut reactia lor, caci nu avea nicio astfel de asteptare.

De la pareri precum „dragut”, la „m-am regasit in cuvintele tale” pana la „tu ai scris asta?”. Ambele tabere si eu dar si ei ne-am surpins unii pe altii. Ei pentru ca au descoperit pasiunea mea pentru scris si eu pentru ca am gasit sustinere din partea lor, „felicitari, mi-a placut!”. Asta a fost raspunsul care mi-a confirmat faptul ca atunci cand faci ceva cu foarte mult drag si pasiune, oamenii o sa observe si o sa aprecieze.

Un concurs si o dorinta cat roata carului de mare care poate fi indeplinita.

Particip la un concurs al revistei Cosmopolitan cu un articol. Daca va place si voua, ma puteti vota accesand linkul de aici apoi click pe numele meu (Spinu Ionela) si click pe butonul verde de vot. Ma puteti vota pana vineri, 10 octombrie!

Lumea cuvintelor mele ar putea sa capete un alt contur de acum incolo pe site-ul lor caci, premiul consta in posibilitatea de a scrie pe cosmopolitan.ro

Am nevoie de voturile voastre 🙂

Multumesc!

cuncurs-cosmo-bloggers

„Ia-ma de mana si spune-mi ceva …”

Din senin o saruta si ii striga alergand…”Teee plaaacc!”

“Te plac!”, atat a mai putut sa auda cand el deja se urcase in tren sa plece spre o noua destinatie.
Nu-i venea sa creada, erau prieteni de atata timp si mereu si-ar fi dorit sa auda cuvintele astea. Ea a avut intodeauna „grija” sa nu inteleaga gresit intentiile lui si desi stia ca il iubeste se obisnuise cu gandul ca o sa fie doar prieteni. Dar acum? De ce acum cand tocmai a plecat sa-i spuna asta?
Se uita la tren cum pleaca si nu-i venea sa creada, buzele ii ardeau, inima ii batea atat de tare, prin cap ii treceau tot felul de momente petrecute impreuna si avea atat de multe intrebari: De ce? De cand? Cand o sa-l mai vada?….

Dar hai sa incepem cu inceputul sa-i cunoasteti pe el si ea :).

El era o persoana importanta. Era avocat si isi facea munca cu foarte multa pasiune. Ii placea sa fie aproape de oameni si sa-i ajute iar tocmai din aceasta cauza calatorea mult. Nu avea un loc stabil pentru ca isi dorea sa faca foarte multe si era intr-o continua miscare. Va imaginati ca avea foarte multi prieteni si era tot timpul inconjurat de oameni, ceea ce ii dadea mereu o stralucire aparte in privire. Asa cum noi avem nevoie de aer, asa el avea nevoie de oameni. Era genul de persoana pe care o indrageai din primele cinci secunde. Charismatic, vesel, plin de viata si de idei.

Ea era o persoana obisnuita. Era educatoare, ii placea sa fie in preajma copiilor si desi avea studii care ii permiteau sa aleaga alta profesie isi dorea sa faca ceva din pasiune si punea asta pe primul loc, inaintea banilor. Avea un grup restrans de prieteni, nu-i placea sa iasa prea mult in evidenta si isi impartea energia intre familie, prieteni si copii. Avea multe vise marete, isi dorea sa calatoreasca, sa viziteze multe locuri si inca mai visa cand venea vorba de iubire. De cele mai multe ori era o persoana vesela si ii placea foarte mult sa rada. Visatoare, haioasa, hotarata si indragostita de dans.

Intr-o zi de mai, cand soarele ii bucura pe oameni cu razele lui s-au cunoscut el si ea. Nu aveau cum sa stie ca de la un simplu ”buna” ar putea sa urmeze ceva mai mult.
Drumurile lor au inceput sa se intersecteze sub diverse forme de atunci, de la intalniri intamplatoare la intalniri planificate. Au trecut cativa ani in ritmul asta si nici unul dintre ei nu a avut curajul sa se gandeasca la mai mult. Parca niciodata nu era timpul potrivit sa stea impreuna sau sa vorbeasca mai multe. Apareau mereu alti factori care ii indepartau insa nici unul nu constientiza.
Dupa o perioada mai lunga a inceput sa se asterne linistea si parca incepea sa se zareasca putin timp si pentru ei. Au profitat de timpul asta si au devenit prieteni. Cel putin asa credeau si pretindeau ei. Chiar daca erau trecuti in dosarul “prieteniei” lucrurile nu erau asa cum pareau, cel putin pentru unul dintre ei.

De cand au inceput sa se vada mai des, ea era mai fericita. Nu stia cum sa denumeasca emotia pe care o simtea in preajma lui si pe care nu o putea controla sau ascunde. Ii placea cand o privea si o surpindea razand, ii placea sa rada din inima la glumele lui, ii placea cand mainile lor se atingeau din greseala, iar vocea lui incepuse sa fie ca o “melodie” care ii insenina zilele. Ii placeau joculetele lui de cuvinte si cand o provoca pentru ca se simtea mai puternica. Ar fi vrut insa, sa afle mai multe despre ce simte el, dar misterul lui era numai de el stiut. Era o zona interzisa la care ea inca nu avea acces.

Oricat si-ar fi dorit ea sa poata sa scoata dosarul prieteniei pe rol si sa fie judecat sub alt verdict nu era posibil docamdata. Asa ca s-a hotarat sa lase timpul sa-i conduca in aceeasi directie.

Cand emotia ei a inceput sa fie din ce in ce mai puternica, pulsul cu mult ridicat, ritmul respiratiei mult mai accentuat si agitatia in preajma lui mult mai puternica a realizat ca… Banuia ca si el simte ceva mai mult pentru ea si asta pentru ca incepuse sa-l cunoasca, putea sa vada ca ea nu-i este deloc indiferenta si ca este foarte preocupat de prezenta ei. Era atrasa de ea ca un magnet si nu intelegea de ce …avea nevoie de ea. De fiecare data cand era foarte aproape de a auzi cu voce tare banuiala ei, el se hotara sa fuga si sa aleaga o varianta care se o indeparteze.

Banuielile ei nu au avut niciun fundament. Nici unul dintre ei nu a avut curaj sa spuna ceea ce simte. Iar ea se linistise doar cu gandul ca timpul e de partea lor si ca ii va ajuta cu un raspuns. Dar nu avea sa fie asa, nici unul dintre ei nu si-a dat seama cand timpul din clepsidra s-a terminat, cand au ajuns intr-o gara..si cand el a plecat fara ca ea sa apuce sa-i spuna ceea ce simte..
Sufletul ei ii spune sa nu renunte, iar in mintea ei rasuna “nimic nu este intamplator!”. Oricum ar fi nu are cum sa renunte, pentru ca ea stie ca il iubeste indiferent de timp, de distanta sau alti factori.

Cu siguranta povestea lor poate fi scrisa scurt sub forma versurilor „Noi impartim iubirea, iubirea la doi/La alti doi decat noi”. Vunk

Daca s-au revazut de atunci? Nu stiu sa va spun, fiecare poveste are un final diferit, iar finalul asta ar putea sa sune asa „Impreuna sau nu, stim ca doar sufletul/Ne aduce inapoi” Vunk.

PS. Acest post este special pentru concurs 🙂