Arhive etichetă: decizii

Stop!Pauza!Si de la capat!

Face ce face si tot ajunge intr-un moment in care izbucneste, ceva face boom in interiorul ei si parca tot sensul nu mai e acolo…

E o senzatie care o face sa vrea sa tipe, sa-si strige nemultumirea (pe care nici macar ea nu o intelege) sa faca ceva orice ca sa se descarce si sa se elibereze de tot ce o tulbura.

Dar nu poate, nu ii e stilul…si totul ramane acolo in suflet si in inima, nespus. E un blocaj pe care nu-l intelege si pe care nu stie cum sa-l depaseasca, stie doar ca nu-i face bine.

Nu mai vrea si numai poate. Nu mai are nici rabdare. E epuizata, frustrata si cu o mare apasare sau un mare semn de intrebare.

Cand dispare de tot aceasta senzatie? Incotro sa se duca? Ce sa aleaga? Ce e mai bine pentru ea sa decida?

E mereu mai simplu sa ne lasam condusi de altii. De sefi, de familie, de oricine altcineva. Iar atunci cand apare dorinta de a face ceva diferit, de a risca, de a alege singur e foarte complicat, e dureros de complicat.

Poate ca e asa pentru ca nu are incredere in ce simte si ce isi doreste, ii e teama sa riste si sa dea gres. Sa porneasca de la zero sau sa-si dea seama ca pur si simplu nu a fost o decizie potrivita pentru ea.

Stie ca singura se saboteaza, stie cand isi depaseste limita in orice circumstanta, stie ca isi doreste ceva mai mult si mai stie ca e panicata si ca renunta inainte sa incerce.

E prea greu, prea dificil sa accepte cu adevarat si din suflet ceea ce este, ce reprezinta, ce o face sa vibreze si faptul ca povestea ei e diferita, ea este cu totul diferita…

Decizii

Reclame

Intrebari, decizii, ganduri

Sunt multe intrebari ce-mi circula prin minte la ora asta…si printre ele ar fi: Oare cand si cum stim ca luam o decizie corecta? Cum ne dam seama daca e potrivita alegerea noastra? Care sunt cele mai importante aspecte ale unei zile? Si care este limita dintre visare, naivitate si realitate?.

Probabil ca totul se rezuma la ce simtim, la intuitie, la obiective si implicit la responsabilitati.

„Toate lucrurile se fac la timpul lor” mi-a spus cineva de dimineata si se prea poate sa fie adevarat. Dar care e linia care separa toate aceste lucruri?

Cum diferentiezi un vis, o iluzie de un esec, de o decizie nepotrivita?

Sunt atipica, stiu, toti suntem. Inca mai sper in ceva diferit, in ceva inedit si usor chiar idilic. „Mi-am facut bula mea in care traiesc” imi spunea altcineva astazi si am tresarit caci ma regaseam. O bula cu o lumea putin diferita, cu asteptari, cu planuri creative, cu incredere in oameni, cu lucruri dragute…

Doar ca uneori parca ma trezesc si imi amintesc de varsta, de vreme, de planuri, de locuinta, de responsabilitati, de griji si frici.

Cati pasi de uriasi mai sunt necesari pentru a ajunge pe drumul potrivit? Sau sunt? Sau trebuie iar sa risc?

De i-ar fi raspunsurile cu folos si ar ghida-o in sensul si momentul potrivit…