Arhive etichetă: dorinte

De ziua mea…

Doar 30 de minute au mai ramas din ziua mea :). 30 de ani  i-am cam asteptat cu teama in ultimele saptamani si as fi vrut sa prelungesc cat mai mult momentul. De ce? de teama, de analiza, de lista de dorinte neindeplinite, de societate, de orice e rotund si nu mai e cu 2…ci cu 3.

Poate ca si momentele din ultima perioada in care sanatatea mi-a dat niste semnale „invizibile” sa-i spunem, mi-am dat seama cat de important e intr-adevar sa fii sanatos, sa nu depinzi de nicio pastila si aerul pe care il respiri sa-l simiti pana in plamani.

A venit momentul, ba chiar mai e putin si e 30 si o zi 🙂 asa ca inca pot sa-mi pun o dorinta si aleg sa o impartasesc cu voi. Imi doresc sa fiu sanatoasa, sa am aer in plamani ca sa alerg mii de km, sa nu mai uit ce inseamna sa razi, sa nu il mai pierd pe acel „eu” autentic si sa ma bucur de oamenii din jurul meu.

A si inca ceva daca as putea as vrea sa ma simt zilnic cum ma simt de ziua mea. Pot sa sar peste partea cadourilor si sa pastrez doar conexiunea cu oamenii de prin toate colturile lumii care se gandesc la mine, sa simt bucuria de a vorbi cu persoane dragi, sa petrec, sa rad, sa ma simt eu centrul vietii mele si o stea importanta si ea in lumea asta. Nu doar o zi este despre mine, cu siguranta fiecare zi e despre mine asa cum ar trebui sa fie si despre voi.

Cat de multe poate sa schimbe toleranta, rabdarea, discutii la un burger in oras, imbratisarile din suflet si  iubirea sub orice forma. Asa cum o zi putem sa uitam de griji si sa nu mai fim tristi sau ursuzi cu siguranta putem face un efort sa fie mult mai pe „repeat” o astfel de zi ;).

E despre dorinte, speranta, intelegere, sanatate, viata!

dorinte

Anunțuri

Infinit…nedefinit

De cateva saptamani incerc sa scriu un nou post. Pe langa faptul ca sunt cuvinte care vor sa iasa la iveala se apropie si un moment pe care intr-un fel sau altul imi doresc sa-l marchez cumva. Se simte o noua responsabilitate care cel putin teoretic ar trebui sa fie altfel caci imi suna o vorba in minte 30 nu mai inseamna 29 :).

Sunt cel putin doua zile pe an care ma fac sa ma gandesc si mai mult la o analiza mai profunda a mea, este vorba despre ziua mea si ultima zi din an. E o balanta care simte nevoia sa vada cum se mai inclina, ce s-a schimbat, ce planuri s-au facut, cum am evoluat. Si oricat as vrea sa existe un tipar pe care sa-l pot respecta de fiecare data exista aceeasi senzatie ca sa poate mult mai mult, ca eu pot fi mult mai mult :).

E teama, e dorinta, e melancolie, e nerabdare, e inca un infinit de vise, dorinte si sperante. Sunt multe lucruri pe care inca mi le doresc insa daca ar fi sa-mi adun sufletul si sa aleg cateva lucruri importante as spune ca imi doresc in primul rand sa fiu sanatoasa, sa ma bucur mai mult de momentele petrecute cu cei dragi, sa opresc gandurile nedefinite din mintea mea, sa fiu mai atenta la greselile pe care le tot repet, sa renunt la cele „n” temeri si sa-mi duc planurile pana la capat, nimic sa nu-mi mai ramana neterminat. Si apoi as mai vrea sa mai ies putin din visare si din lumea pe care mi-o imaginam si lucrurile la care speram si sa-mi construiesc un nou univers cu realitatea care ma inconjoara. Caci nu mai e timp de pierdut, nimic nu poate sa mai fie risipit: familie, prieteni, sentimente, recunostinta, activitati in aer liber, loialitate si sprijin.

Fiecare zi/an are rolul de a ne ajuta in evolutia noastra. Si daca pentru mine etapa celor 20 de ani a fost despre mii de intrebari (si acum multe fara raspunsuri), despre sensul vietii, despre sufletul pereche, despre libertate, egoism, rebeliune si depasirea oricaror bariere in fata sentimentelor, simt ca etapa 30 ar trebuie sa fie mai mult despre familie, calitate si nu cantitate, despre iubire generala si nu axata pe o singura persoana, despre responsabilitati, provocari, compromisuri si despre a fi o inspiratie pentru cei din jur.

Daca e ceva ce am invatat in ultima vreme ar fi faptul ca planurile sunt greu de respectat, ca totul este imprevizibil si ca totul vine natural fara sa fie fortat. Asta nu exclude insa „munca” noastra de a deveni cea mai buna varianta a noastra.

Let it be what will be!

30-de-ani

Cand, cum, cand?

Cat ar trebui sa mai crezi? Care este limita intre realitate, dorinta si fictiune?

Cum ai putea sa-ti dai seama daca lasi cu un motiv anume lucrurile neterminate sau pur si simplu…asa esti tu in orice.

Cand o sa ai curaj sa incerci si alte lucruri care sunt doar dorinte neimplinite.

De ce e nevoie mereu de altceva nou, asa sa fie de fiecare data sau e doar un impus care te indeamna sa incerci.

Unde s-o fi pierdut iar ea si de ce ii e atat de greu sa accepte…

Are curaj cat o floare de cires, la primul vant toate sperantele ei se pierd in zare. Ar vrea, nu poate, incearca sa astepte… sufletul nu o lasa sa se opreasca aici.

Ii e doar teama, sa nu fie si asta doar in imaginatia ei…

Pana cand o sa mai ignori ce-ti spune instinctul?

leagan din flori

Bun venit…

Bun venit anule 2017! Nu am sa-ti cer multe pentru ca urmaresc sa nu mai fiu atat de pretentioasa si cu mii de planuri (ganduri). Am sa-ti cer sa-mi aduci in primul rand sanatate, sa-mi intaresti curajul de incerca orice, sa-mi permiti sa gresesc si sa invat din asta, sa fiu mai relaxata si sa-i las pe cei din jur sa ma cunoasca…si as mai vrea sa mai iubesc la fel, mai mult, orice, oricand.

Nu as mai vrea sa-ti stric suprizele, sa ma gandesc, sa analizez asa ca te las pe tine sa-mi oferi ce consideri ca trebuie ales. Sa alegi tu momentele potrivite dar sa ma ajuti sa mai lucrez la rabdare si intelegere.

Poate o sa vrei sa-mi scoti in cale carti, oameni, cuvinte care sa ma inspire. Care ar putea sa ma dezvolte si sa-mi aduca noi cunostinte.

Si as mai vrea sa nu uiti sa te gandesti si la cei din jur, sa mai calmezi certurile/neintelegerile, sa oferi oamenilor mai mult calm si mai multa dorinta de a se bucura mai mult de orice moment intalnit. Ajuta-i tu sa descopere iar zambetul si rasul si sa pretuiasca mai mult ceea ce au.

Sa vii cu mai multe vise, sperante, incredere, putere, sanatate si bucurie nemarginita.

La multi ani 2017! Sa ne aduci mult zambet!

revelion-2017

Tic-Tac… sincronizarea

Ce se intampla atunci cand ceasurile noastre nu mai indica acelasi timp?

Cand o lipsa totala de sincronizare isi face aparitia intre sentimente, pasiuni, dorinte, iubiri si realitati…

Azi imi doresc eu sa te ascult, dar nu esti tu in dispozitia necesara. Maine o sa-mi spui tu ca te-ai indragostit, iar am sa-ti raspund ca a trecut deja prea mult timp… Poimaine am sa-ti impartasesc o pasiune, dar o sa-mi pierd din teama un pic din promisiune. Apoi o sa-mi fie dor sa-ti povestesc, dar nu o sa fii atunci aici…caci te-am ranit. Cand o sa vrei tu sa-mi vorbesti, o sa fiu un pic atenta la alte povesti. Cand o sa vrei sa ma imbratisezi, nu am sa simt a fi momentul potrivit…

Cum facem oare sa setam tic-tac-ul la fel? sa fie aceea sincronizare de care avem uneori asa de mare nevoie…

Poate ca este doar o sincronizare diferita, care o sa poata sa aduca la suprafata din nou aceea pasiune. Poate ca uneori avem nevoie de un fus orar diferit ca sa vedem alte optiuni, un nou inceput, creativitate, curaj si idei puse in practica. Poate ca tic-tac-ul bate diferit pentru ca drumul e acum altul…

sincronizare

 

Vise, dorinte, sperante

Despre vise sau dorinte :).

De cele mai multe ori alegem sa ne punem dorinte inalte, ca atunci cand se indeplinesc sa simtim o satisfactie mai mare (sau cel putin asa credem ca o sa se intample). Ne agatam de vise si speram ca in ele se afla fericirea noastra.

Incep sa cred ca trebuie sa avem constant ceva la care sa visam, ca sa ne simtim cat mai impliniti. Si cred ca uneori, cand nu ne mai ajuta visele noastre incepem sa ne uitam la cei din jur si sa speram ca o data cu realizarea dorintelor lor obtinem si noi un impuls mai mare in a le duce la capat pe ale noastre. 🙂

Visele sunt dupa parerea mea precum baloanele, te poti agata de ele si „zbura” deasupra norilor. Din pacate fericirea obtinuta dintr-un „balon” indeplinit a inceput sa fie din ce in ce mai scurta. Iar setea noastra de fericire ne indreapta spre tot mai multe dorinte greu de realizat.

Ne place sa simtim ca traim si ca suntem plini de viata, energici si adoram provocarile. Tocmai de aceea ne facem planuri, idei, ne lasam purtati de vise si facem o lista cu dorinte. Ne punem speranta intr-un „balon” si ne dorim doar, sa nu se mai sparga la fel de repede ca ultima oara (dar nu ne dam seama ca acest secret se afla la noi).

Imi plac visele, poate si pentru ca sunt o persoana visatoare (sau prea visatoare) si cred in faptul ca ele ne fac viata mai frumoasa.

Este timpul potrivit pentru vise noi :).

art-arte-bailarina-baile-Favim.com-532281_original

Cutia cu idei noi

Vine un moment cand simiti ca ai obosit si ai nevoie de o pauza.

Acest moment s-a numit la mine concediu. Pe langa activitatile de rasfat pe care le-am avut am profitat de timp si am deschis „cutia misterelor” pentru a face putina ordine.

Am adaugat pe lista vise noi si am taiat altele mai vechi. Am incheiat povesti si am redeschis prietenii. Am taiat prieteni si am adaugat atentie familiei. Am evaluat idei si am redescoperit pasiuni. Mi-am pus intrebari si am cautat raspunsuri. Am selectat sentimente si am iertat greseli. Mi-am indeplinit dorinte si am pastrat secrete. Am sters lacrimi si am pus un zambet.

Iar la final am adaugat la fericire: pasiuni, prieteni buni si familie frumoasa :).

Pauza bine meritata se termina iar eu trag linie si ma bucur de ideile de acum.

box of dreams