Arhive etichetă: emotii

Bine ai venit, primavara!

In fiecare an scriu un articol despre primavara, cel mai probabil sunt aceleasi ganduri, aproape aceleasi senzatii :).

Imi place primavara, de fapt o ador. E cel mai asteptat moment din an, cel mai revigorant, energizant, creativ, cel mai grozav anotimp.

Imi plac razele soarelui care care imi aluneca usor prin par, cat sa-mi straluceasca mai tare parul blond, imi plac pomii infloriti, mireasma si ploaia de petale pe care o intalnesc din cand in cand in drumul meu. Imi place ziua pentu ca este mai lunga dar si noaptea pentru ca cerul este asa de senin si pot vedea miile de stele stralucind.

Imi place ca vremea e capricioasa, imi place ca pot sa port tricou dar si geaca de blugi, ahh si tenesi, is i am a sporty girl! Imi place sa alerg primavara, cel mai bun moment sa te descarci si sa te incarci in acelasi timp intr-un tablou in care sunt doar pomi infloriti si soarele te urmeaza… Imi place inghetata de capsuni, sa ascult muzica la maxim in casti si sa dansez.

Primavara pare cel mai grozav anotimp pentru planuri noi, pentru depasirea limitelor, pentru distractie, pentru fluturasi in stomac, pentru orice nebunie care ii aduce fericire sufletului. E asa o gura proaspata de aer care iti umple pamanii, care iti ofera curaj, initiativa, dorinta si speranta.

Primavara te-am asteptat asa cu drag, sa stai mult pe la noi…sau pe la mine 🙂

primavara

 

 

 

 

Reclame

Ganduri de februarie

Februarie este o luna in care cautam motive sa sarbatorim iubirea. Ar fi frumos sa alegem sa sarbatorim acele sentimente reale si importante pentru noi, la fel cum ar fi frumos sa le sarbatorim de fiecare data cand le simtim nu doar in aceasta luna.

E februarie, e o varsta rotunda si multe intrebari. Intrebarile mele sau a celor din jur si poate un singur raspuns sau mai corect jumatate de raspuns :).

De ce sunt inca singura? Pentru ca prefer lucrurile autentice, pentru ca inca sper ca relatiile pot avea si o alta forma fata de ce vad in jurul meu sau pe facebook. Pentru ca nu imi doresc orice, pentru ca am pretentii (fondate as spune eu) si pentru ca e important sa gasesti o persoana cu care sa te simiti pe aceeasi lungime de unda.

Pentru ca e importanta chimia/conexiunea aceea care te face sa vrei sa afli mai multe, sa ai rabdare, sa construiesti, sa faci compromisuri. Pentru ca o relatie inseamna si evolutie, maturitate, naivitate, pasiune, respect si un strop de nebunie.

Si mai ales pentru ca e nevoie de calitate si nu cantitate. Traim niste vremuri in care avem acces la atat de multe informatii de care ar trebuie sa profitam din plin. Insa pentru mine este vorba si de traditionalism de esenta aceea de „cavaler”, un barbat care simte si vede dincolo de aparente si de suprafata. Un barbat care poate face diferenta intre libertate si egoism, intre responsabilitate si fuga, intre sinceritate si omiterea adevarului si intre promisiune si adevar.

Poate e vis, visare, naivitate sau doar iluzie dar docamdata aleg sa sper, sa visez si sa astept. Sau poate doar sa ma bucur de timpul, de dorintele si de pasiunile mele.

Daca nu ne ascultam sufletul, atunci ce poate fi mai important?

 

 

 

Este timpul schimbarilor…

Este timpul sa aiba loc acele schimbari. Sunt schimbarile pe care le-a cautat atata vreme dar pe care nu le vedea atat de repede sa se materializeze.

Urmeaza sa vina multe lucruri, oameni si situatii noi. E momentul acela care trebuie sa o scoata cu totul din zona de confort si oricat incerca sa se minta ca este pregatita…inca nu este.

Sunt emotiile de inceput si poate si teama de un oarecare esec. Sunt vise care aduc cu ele multe provocari si care o obliga intr-un fel sau altul sa dea tot ce in suflet a adunat…pasiune, curaj, implicare, dorinta si speranta.

Primul pas a fost aproape facut, caci nu e deloc usor sa te rupi de trecut. Amintirile si experientele lasa mereu amprente in sufletul si mintea noastra. Invatam, ne schimbam, experimentam si vine un moment cand o pornim de la zero.

E mai greu sa renunti la lucruri dragi si mai ales la confort. Pentru ca indiferent de situatie o parte din tine ramane asociata unui anumit loc. Momentele inedite sunt dificil de inlocuit si de lasat in urma…

Atunci cand spunem amintiri ne referim la trecut, iar cand evitam sa simtim prezentul este pentru ca trecutul a lasat experiente frumoase pe care noi vrem doar sa le retraim iar si iar.

Fiecare zi, moment, etapa este importanta in felul ei. Schimbarile vin iar noi trebuie sa ne adaptam de fiecare data la nou. Sa fim deschisi, sa privim cu ochii mari si plini de entuziasm orice moment care o sa vina. Caci totul este in continua miscare si oricat am vrea timpul nu se opreste in loc, insa are grija sa ne ofere mereu intensitatea de care avem nevoie…

Pas cu pas o sa accepte si noile schimbari, caci provocarile au rolul de a o dezvolta si de a o forta sa-si depaseasca limitele.

Mai e putin si timpul a sosit…

ramas-bun

E primavara…

E primavara, chiar daca uneori parca ar fi toamna sau iarna. E momentul cand natura este cea mai frumoasa, verdele e atat de puternic parca miroase a crud, pomii sunt infloriti si aduc cu ei atat de multa speranta iar cerul e atat de senin si clar uneori.

E anotimpul meu preferat cand orice pare posibil, cand natura te ridica de fiecare data prin frumusetea ei, cand oricat ai vrea sa te ascunzi printre lacrimi nu poti sa nu zambesti la caldura soarelui si la mireasma florilor de pretutindeni.

E zbucium, cu ploi si multa furtuna in interior, cu prea multe intrebari dar si cu iluzii, caci atunci cand vezi asa o transformare in jurul tau…tot ce vrei este sa crezi.

Si totusi parca ai avea asa nevoie de o confirmare, asa cum mii de avioane lasa un semn pe cerul plin de nori pufosi, atat de clar ai vrea sa vezi si tu drumul tau.

Primavara este momentul acela pe care nu ai vrea sa-l ratezi, e parca acel „acum” pe care ai vrea atat de mult sa pot sa-l urmezi. Toate culorile din primavara le-as aduna ca sa pastrez tot timpul prospetimea, speranta, iubirea, rabdarea, pasiunea si intelegerea.

Sunt doar lucruri simple, care par atat de neatins uneori. Sunt emotii complexe care sunt cu totul de neinteles si sunt momente care se schimba sau doar se lasa asteptate.

E primavara, este momentul in care energia este maxima, inspiratia este profunda iar sentimentele infinite.

E un mesaj ascuns in fiecare miscare a naturii. Se simte nerabdare, bucurie, dorinta, iubire, compasiune dar totodata teama, neincredere, deziluzie…caci se stie primavara este schimbatoare.

Primavara esti minunta insa m-as bucura daca ai putea sa-mi aduci ceva mai multa speranta…

primavara

 

Vreau!

Vreau! Sa ma indragostesc nebuneste, sa ma bucur de adrenalina, sa cant dimineata si sa dansez de bucurie seara.

Vreau sa simt fluturasii ca nu ma lasa sa dorm, sa fug si sa ma intorc.

 Vreau sa simt si sa se simta ca iubesc, sa ma pierd cu totul in necunoscut.

Vreau sa port parfumul lui si sa-l simt o zi intreaga.

Vreau! Caci e primavara sa simt, sa traiesc, sa iubesc, sa fie intens…

https://youtu.be/CjxMLxxw938

Un el al tau si tu a lui

Ma gandesc destul de des la relatii dar parca in perioada sarbatorilor sunt si mai multe ganduri…si idei.

E o lipsa pe care parca nu reusesti sa o inlocuiesti cu nimic. Uneori ai nevoie de un el care sa fie mai puternic decat tine, ok nu doar atunci cand trebuie sa te ajute cu caratul plaselor de Craciun…Un el care cu o simpla imbratisare poate sa opreasca orice firicel de frig sau teama. Un el cu care sa imparti o guma, un zambet, un pat sau multe ganduri. Un el al tau si tu a lui…

Am incercat sa-mi gasesc propria explicatie pentru aceasta necesitate si recunosc ca m-am gandit destul de mult. Si tind sa cred ca in mare parte depinde foarte mult de la persoana la persoana. Eu, desi poate nu ar trebui, ma simt mai plina de culoare cand iubesc un el, cand impart lucruri marunte sau marete, cand intunericul devine insipid atunci cand el ma asteapta la plecare sau pur si simplu orice frica e mult mai mica cand ma tine de mana.

Mi-e teama insa de lucrurile trecatoare pentru ca pare ca intodeauna e nevoie de mai mult sau mereu ne dorim lucruri si situatii pe care nu le avem. In jurul meu mi se confirma asta…cei singuri vor relatii, cei in relatii se plictisesc si vor ceva nou, cei casatoriti ar vrea sa fie liberi, cei cu copii ar mai vrea uneori timpul fara, cei fara copii ar vrea macar unul…

In permananeta parca suntem pe un fus orar gresit. Pentru ca nevoile noastre sunt mereu altele, sentimentele se schimba iar oamenii sunt diferiti.

Nu stiu daca exista destin, daca exista un el pentru fiecare, daca trebuie sa pleci in lumea mare sa-l gasesti, daca e vorba doar de rabdare, habar nu am unde gasesti un el potrivit sufletului tau…dar ce stiu eu este ca sufletul meu isi doreste un el…poate mai deosebit, mai diferit, mai zapacit…

el-si-ea

De ce iubesc sa alerg #WhyIRunRomania

E joi, e zi de alergat, de un an de zile e consemnata in calendar cu aceasta denumire.

Sunt picaturi de ploaie timide care aduc cu ele incet incet si o furtuna…care imi scad tot mai mult sansele de a scoate echipamentul din rucsac.

Ma uit pe geam si vad dorinta mea de a parasi cladirea de birouri doar in fuga… si ce sa vezi se lumineaza brusc si iese soarele.

Pana sa aiba timp cerul sa reactionezi, e soare, e nor sau ploaie ce vreme e?, eu sunt deja in parc la linia de start.

E o liniste si un calm prin parc si e doar drumul meu si azi nu il mai impart cu nimeni.

E greu, e mult mai greu de la ultimele alergari incoace, nu stiu daca se apropie proba de semimaraton si sunt ancorata in frica sau sunt doar putin obosita.

In drumul meu, ma picura usor si racoros stropii de ploaie din crengile copacilor. E o arcada plina cu pomi de un verde crud fresh si atat de energizant care ma asteapta. Iar din cand in cand vantul presara petale de flori de castan si iasomie in calea mea. Miroase, ahh trag aer si imi umplu plamanii cu rezerve din prospata mireasma. Sunt balti pe ici pe colo si parca ma simt iar un copil cand nu-mi ajunge pasul sa sar peste ele.

Privesc tot drumul, verdele care ma insoteste si pomii incarcati de ploaie. Ma bucur de stropii care se scutura din cand in cand in parul meu si doar zambesc.

E greu, dar e un peisaj care ma relaxeaza. Care ma face sa ma bucur, sa zambesc si sa respir cat pot de des parfumul de castani.

De asta iubesc sa alerg, pentru ce ma face sa simt si sa observ in drumul meu. Pentru natura si pentru bucuria care imi vibreaza in tot corpul. Alerg pentru fericire sau pentru zambet si baterii incarcate cu energie, mireasma si culoare. Alerg din pasiune…pentru o stare de bine 🙂

whyirunromania

Bucharest Marathon 2015, stafeta :). #WhyIRunBucharest