Arhive etichetă: emotii

Este timpul schimbarilor…

Este timpul sa aiba loc acele schimbari. Sunt schimbarile pe care le-a cautat atata vreme dar pe care nu le vedea atat de repede sa se materializeze.

Urmeaza sa vina multe lucruri, oameni si situatii noi. E momentul acela care trebuie sa o scoata cu totul din zona de confort si oricat incerca sa se minta ca este pregatita…inca nu este.

Sunt emotiile de inceput si poate si teama de un oarecare esec. Sunt vise care aduc cu ele multe provocari si care o obliga intr-un fel sau altul sa dea tot ce in suflet a adunat…pasiune, curaj, implicare, dorinta si speranta.

Primul pas a fost aproape facut, caci nu e deloc usor sa te rupi de trecut. Amintirile si experientele lasa mereu amprente in sufletul si mintea noastra. Invatam, ne schimbam, experimentam si vine un moment cand o pornim de la zero.

E mai greu sa renunti la lucruri dragi si mai ales la confort. Pentru ca indiferent de situatie o parte din tine ramane asociata unui anumit loc. Momentele inedite sunt dificil de inlocuit si de lasat in urma…

Atunci cand spunem amintiri ne referim la trecut, iar cand evitam sa simtim prezentul este pentru ca trecutul a lasat experiente frumoase pe care noi vrem doar sa le retraim iar si iar.

Fiecare zi, moment, etapa este importanta in felul ei. Schimbarile vin iar noi trebuie sa ne adaptam de fiecare data la nou. Sa fim deschisi, sa privim cu ochii mari si plini de entuziasm orice moment care o sa vina. Caci totul este in continua miscare si oricat am vrea timpul nu se opreste in loc, insa are grija sa ne ofere mereu intensitatea de care avem nevoie…

Pas cu pas o sa accepte si noile schimbari, caci provocarile au rolul de a o dezvolta si de a o forta sa-si depaseasca limitele.

Mai e putin si timpul a sosit…

ramas-bun

E primavara…

E primavara, chiar daca uneori parca ar fi toamna sau iarna. E momentul cand natura este cea mai frumoasa, verdele e atat de puternic parca miroase a crud, pomii sunt infloriti si aduc cu ei atat de multa speranta iar cerul e atat de senin si clar uneori.

E anotimpul meu preferat cand orice pare posibil, cand natura te ridica de fiecare data prin frumusetea ei, cand oricat ai vrea sa te ascunzi printre lacrimi nu poti sa nu zambesti la caldura soarelui si la mireasma florilor de pretutindeni.

E zbucium, cu ploi si multa furtuna in interior, cu prea multe intrebari dar si cu iluzii, caci atunci cand vezi asa o transformare in jurul tau…tot ce vrei este sa crezi.

Si totusi parca ai avea asa nevoie de o confirmare, asa cum mii de avioane lasa un semn pe cerul plin de nori pufosi, atat de clar ai vrea sa vezi si tu drumul tau.

Primavara este momentul acela pe care nu ai vrea sa-l ratezi, e parca acel „acum” pe care ai vrea atat de mult sa pot sa-l urmezi. Toate culorile din primavara le-as aduna ca sa pastrez tot timpul prospetimea, speranta, iubirea, rabdarea, pasiunea si intelegerea.

Sunt doar lucruri simple, care par atat de neatins uneori. Sunt emotii complexe care sunt cu totul de neinteles si sunt momente care se schimba sau doar se lasa asteptate.

E primavara, este momentul in care energia este maxima, inspiratia este profunda iar sentimentele infinite.

E un mesaj ascuns in fiecare miscare a naturii. Se simte nerabdare, bucurie, dorinta, iubire, compasiune dar totodata teama, neincredere, deziluzie…caci se stie primavara este schimbatoare.

Primavara esti minunta insa m-as bucura daca ai putea sa-mi aduci ceva mai multa speranta…

primavara

 

Vreau!

Vreau! Sa ma indragostesc nebuneste, sa ma bucur de adrenalina, sa cant dimineata si sa dansez de bucurie seara.

Vreau sa simt fluturasii ca nu ma lasa sa dorm, sa fug si sa ma intorc.

 Vreau sa simt si sa se simta ca iubesc, sa ma pierd cu totul in necunoscut.

Vreau sa port parfumul lui si sa-l simt o zi intreaga.

Vreau! Caci e primavara sa simt, sa traiesc, sa iubesc, sa fie intens…

https://youtu.be/CjxMLxxw938

Un el al tau si tu a lui

Ma gandesc destul de des la relatii dar parca in perioada sarbatorilor sunt si mai multe ganduri…si idei.

E o lipsa pe care parca nu reusesti sa o inlocuiesti cu nimic. Uneori ai nevoie de un el care sa fie mai puternic decat tine, ok nu doar atunci cand trebuie sa te ajute cu caratul plaselor de Craciun…Un el care cu o simpla imbratisare poate sa opreasca orice firicel de frig sau teama. Un el cu care sa imparti o guma, un zambet, un pat sau multe ganduri. Un el al tau si tu a lui…

Am incercat sa-mi gasesc propria explicatie pentru aceasta necesitate si recunosc ca m-am gandit destul de mult. Si tind sa cred ca in mare parte depinde foarte mult de la persoana la persoana. Eu, desi poate nu ar trebui, ma simt mai plina de culoare cand iubesc un el, cand impart lucruri marunte sau marete, cand intunericul devine insipid atunci cand el ma asteapta la plecare sau pur si simplu orice frica e mult mai mica cand ma tine de mana.

Mi-e teama insa de lucrurile trecatoare pentru ca pare ca intodeauna e nevoie de mai mult sau mereu ne dorim lucruri si situatii pe care nu le avem. In jurul meu mi se confirma asta…cei singuri vor relatii, cei in relatii se plictisesc si vor ceva nou, cei casatoriti ar vrea sa fie liberi, cei cu copii ar mai vrea uneori timpul fara, cei fara copii ar vrea macar unul…

In permananeta parca suntem pe un fus orar gresit. Pentru ca nevoile noastre sunt mereu altele, sentimentele se schimba iar oamenii sunt diferiti.

Nu stiu daca exista destin, daca exista un el pentru fiecare, daca trebuie sa pleci in lumea mare sa-l gasesti, daca e vorba doar de rabdare, habar nu am unde gasesti un el potrivit sufletului tau…dar ce stiu eu este ca sufletul meu isi doreste un el…poate mai deosebit, mai diferit, mai zapacit…

el-si-ea

De ce iubesc sa alerg #WhyIRunRomania

E joi, e zi de alergat, de un an de zile e consemnata in calendar cu aceasta denumire.

Sunt picaturi de ploaie timide care aduc cu ele incet incet si o furtuna…care imi scad tot mai mult sansele de a scoate echipamentul din rucsac.

Ma uit pe geam si vad dorinta mea de a parasi cladirea de birouri doar in fuga… si ce sa vezi se lumineaza brusc si iese soarele.

Pana sa aiba timp cerul sa reactionezi, e soare, e nor sau ploaie ce vreme e?, eu sunt deja in parc la linia de start.

E o liniste si un calm prin parc si e doar drumul meu si azi nu il mai impart cu nimeni.

E greu, e mult mai greu de la ultimele alergari incoace, nu stiu daca se apropie proba de semimaraton si sunt ancorata in frica sau sunt doar putin obosita.

In drumul meu, ma picura usor si racoros stropii de ploaie din crengile copacilor. E o arcada plina cu pomi de un verde crud fresh si atat de energizant care ma asteapta. Iar din cand in cand vantul presara petale de flori de castan si iasomie in calea mea. Miroase, ahh trag aer si imi umplu plamanii cu rezerve din prospata mireasma. Sunt balti pe ici pe colo si parca ma simt iar un copil cand nu-mi ajunge pasul sa sar peste ele.

Privesc tot drumul, verdele care ma insoteste si pomii incarcati de ploaie. Ma bucur de stropii care se scutura din cand in cand in parul meu si doar zambesc.

E greu, dar e un peisaj care ma relaxeaza. Care ma face sa ma bucur, sa zambesc si sa respir cat pot de des parfumul de castani.

De asta iubesc sa alerg, pentru ce ma face sa simt si sa observ in drumul meu. Pentru natura si pentru bucuria care imi vibreaza in tot corpul. Alerg pentru fericire sau pentru zambet si baterii incarcate cu energie, mireasma si culoare. Alerg din pasiune…pentru o stare de bine 🙂

whyirunromania

Bucharest Marathon 2015, stafeta :). #WhyIRunBucharest

 

 

Dor de povesti…

Mai are timp sufletul nostru sa creada in povesti?.

Dar oare mai este chiar atat de potrivit sa visezi la o relatie compatibila pentru sufletul tau?

Nu stiu..am crescut cu cele mai frumoase povesti, am crezut in ele, am sperat sa le intalnesc in viata reala si mi-am dorit ca toti ceilalti din jurul meu sa se insele si eu sa am dreptate…si sa existe magia la care visam.

E atat de pradoxal, suntem intr-o continua cautare a sensului vietii, a locului nostru potrivit atat spiritual, sufleteste si profesional si a unei relatii care sa se transforme candva intr-o familie si cu toate astea nu stim ce sa mai credem, ce ne dorim si ce valori au cu adevarat o importanta pentru noi.

Se poate ca tot ceea ce e in mintea noastra cu privire la o relatie sa fie atat de gresit si doar un basm?

Da, cred ca se poate…dar cat de frumos ar fi oare sa existe chiar acel destin…sau aceea persoana predestinata..ne-am mai face oare atatea griji daca o sa gasim persoana potrivita sau doar am fi linistiti ca undeva candva la momentul potrivit o sa o intalnim?

Avem nevoie de relatii pentru ca ele ne ajuta sa ne definim cine suntem, pentru ca nu suntem facuti sa fim singuri si pentru ca fiecare experienta ne-ar face sa descoperim lucruri noi despre noi si cei din jurul nostru.

Avem nevoie de relatii pline de suflet, cu putina scanteie si magie ca sa invatam sa iubim…ca sa stim ce inseamna sa impartim totul si sa trezim in principiu cele mai frumoase sentimente in noi…

Avem nevoie de relatii ca sa fim mai vii, sa ne simtim intelesi, protejati, alintati si rasfatati.

Dar avem nevoie de acele relatii care sa dezvolte pasiune, sentimente frumoase, iubire, libertate si completarea sufletului nostru.

Si da…probabil ca mai avem timp sa visam si la povesti diferite si nemaintalnite pana acum…

Imi e dor sa cred in povesti…

suflet pereche

 

Adunate si din suflet aratate

Oamenii suspina cel mai adesea dupa iubire si afectiune. Este greu de recunoscut, insa chiar si in spatele unei persoane curajoase/ambitioase sta o inocenta care spera si crede in iubire.

Totul pare ca se invarte in jurul sentimentelor. Iar asta se intampla si mai des atunci cand incepi sa realizezi ca de fapt tot ceea ce conteaza este ce simti si ce te face sa vibrezi.

Suntem invatati sa cautam orice urma de fericire in lucrurile exterioare si in foarte putine momente suntem orientati pe ceea ce este in interiorul nostru, adica pe ce simtim. Tocmai de aceea tot mai des nu ne gasim locul si suntem bulversati…haotici.

Atunci cand in fata iubirii si a sentimentelor frumoase te redescoperi, incepi sa realizezi cat de important esti TU. Si ca interiorul tau se poate face auzit. Sunt niste masti care chiar si pentru cateva ore sau secunde sunt date uitarii caci in fata iubirii inveti sa faci alegeri…si alegi sa fii tu.

Oamenii au nevoie sa fie iubiti sincer si atunci se vor deschide precum un fluture colorat primavara in razele soarelui. Pentru ca in fata iubirii realizam ca asta este ceea ce ne lipseste si de ce avem nevoie…suntem imbogatiti cu zambete, liniste si seninatate iar fericirea isi gaseste in sfarsit definitia care nu seamana deloc cu acea rochie noua, casa sau masina. E o fericire..autentica care e precum un fir de papadie..te bucuri maxim de el..pana sa se imprastie cu totul in vant..

Iubirea atrage iubire, caci numai cei care vor cauta acelasi lucru vor intelege limbajul ei. Nu e ca in povesti, dar poate sa fie o noua poveste nescrisa pana acum.

Nu toata lumea are curaj sa recunoasca nevoia de afectiune si faptul ca o imbratisare, o privire sau o atingere i-ar putea face sa se schimbe, sa fie mai relaxati, mai linistiti si mai impacati.

Sensul pare sa stea in emotii si in simtiri. E o comoara acolo in suflet care uneori e asa data uitarii. Totul pare sa se uite, chiar si identitatea, visele, dorintele si credintele. Puterea si superioritatea par sa fie mult mai importante si toti mai multi alearga fara sa stie..dupa ce..ce cauta?.

Oamenii sunt facuti sa iubeasca si sa fie iubiti. Dar cea mai frumoasa si pura simtire capata sens atunci cand este impartasita si mai departe daruita.

Sufletul cauta simplitate si autenticitate iar in fuga pe care societatea o promoveaza se pierde tot ce este important, te pierzi chiar tu…

Si da…e perfect normal sa simti ca iubesti sau sa vrei sa simti si sa traiesti prin prisma sentimentelor…

suflet