Arhive etichetă: intrebari despre viata

Ce inseamna acceptarea?

Acceptarea poate fi una dintre cele mai dificile trairi. Cautam in jurul nostru acel punct care sa aduca sensul si directia pe care ne-o dorim. Acel ceva care parca o sa fie motorul vietii, adica momentul in care o sa traim, o sa simitim si in care asteptarea o sa ia sfarsit.

In permanenta cautam etape, urmarim sa mai depasim un nivel ca sa ajungem sa dam de o anumita liniste si multumire. Iar de fiecare data ne punem teluri exterioare care sa ne limiteze apropierea de „acea zi”. Acea zi in care fiecare aspect imperfect din viata noastra devine in iluzia noastra perfect. Si in general e vorba de oameni, de relatii, de bani, de munca si de obiecte.

Suntem atat de panicati de trecerea timpului incat ajungem sa-l irosim si mai mult prin teama permanenta de esec… Prea multa energie consumata in incercarea de a schimba si a forta lucrurile intr-o directie. Sa-i spunem directia fericirii…

Cand situatiile sunt circulare iar aceleasi senzatii si momente se repeta iar si iar, fie ca e vorba de rutina sau despre orice aspect din viata noastra, ar trebui sa avem mereu in vedere doua aspecte: noi suntem in punctul in care ne dorim sa fim si tot noi suntem singurii care putem sa schimbam traiectoria zilei/vietii noastre; si linistea pe care o cautam atat in ganduri cat si in exterior ar putea sa fie numita acceptare.

Acceptarea care se refera atat la imperfectiunile noastre umane cat si la cele legate de realizarile noastre. S-ar putea ca atunci cand o sa gasim modalitatea de a nu mai fi in competitie cu obiectivele noastre marete si totodata de a afisa o imagine diferita fata de interiorul nostru sa realizam cat de usor se poate obtine linistea dorita si totodata cat de utila ne va fi rabdarea. Avem nevoie de rabdare si calm ca sa ne putem oferi bucuria de a simiti cu limpezime tot ceea ce avem nevoie, ne inconjoara, ne lipseste.

Poate curajul este cel care ne lipseste in a ne accepta si a ne permite sa traim fiecare zi cu multumire si bucurie. Nu exista un manual al acceptarii pentru ca fiecare dintre noi are sursa lui de inspiratie care il va ajuta sa inteleaga lucrurile din viata lui. Insa ar trebui sa existe un moment in care vointa si dorinta de schimbare sa provoace aceste schimbari benefice in viata noastra.

Let it be…

acceptarea-de-sine

Reclame

Incotro?

Ne-am invatat sa fim mereu intr-o continua cautare. Fie ca e vorba de sensul vietii, echilibrul sufletesc sau redescoperirea domeniului profesional. Tot timpul avem in minte un astfel de scop. Cautam in permanenta solutii si idei care sa ne duca spre ceva…spre acel ceva pe care credem noi ca este diferit si ca exista pe undeva.

Vrem sa invatam mai multe despre noi, sa facem lumina in traumele copilariei si sa aducem mai multa seninatate si zambet in vietile noastre dar si in cele ale oamenilor din jurul nostru.

Uneori visam la mai multa fericire, la a fi mai buni, mai intelegatori, mai iubitori. Alteori cautam competitii si provocari care sa ne aminteasca de potentialul nostru. Si cu toate astea sunt putine momentele in cate suntem impacati si plin de bucurie. Putine sunt momentele in care nu mai cerem nimic si nici macar nu ne trece prin cap sa vrem ceva… iar dupa ce ca sunt si putine le mai si uitam. Parca ar fi fost intr-un vis nu in realitatea noastra.

Si e ciudat… critica, momentelele de nemultumire, visele neincetate, dorintele nesfarsite sunt aproape tot timpul in mintea noastra iar momentele autentice sunt atat de rare. Poate ca e vorba si de maretia dorintelor, poate ca e mai in „siguranta” pentru plictiseala sa speri la ceva ce e greu de atins. Pe de alta parte incotro poate sa duca atata nemultumire care parca e ca o apa curgatoare, nu are niciun robinet de oprire?.

Daca jumatate din timp ne gandim la cine suntem, unde vrem sa ajungem si ce vrem sa realizam, cealalta jumatate de timp ne gandim la iubire, la afectiune, la relatii si prieteni. Si se pare ca sufletul nostru e mult mai bogat atunci cand iubeste. Nu stiu daca pentru o ora, o zi, un an e mai deconectat de propriile nemultumiri, dar atunci cand suntem indragostiti sau cand iubim tot sistemul nostru se schimba. Interesele noastre se concentreaza pe momentele de fericire, pe emotiile simtite si parca toata nemultumirea prezenta pana atunci e pusa pe pauza sau dispare. Brusc avem mai multa energie, mai multa creativitate, curaj, idei noi….

Atunci cand intalnesti astfel de momente de fericire, nu vrei decat sa te bucuri la maxim de ele pentru ca stii ca sunt ca un licurici si curand o sa dispara. Fericirea e compusa din diverse momente in general de scurta durata dar cu o intensitate imposibil de descris.

Nu stiu cum sunteti voi, dar pentru mine sentimentele astea par a fi motorul spre ceea ce tot caut si pare sa lipsesca, pentru ca atunci cand iubirea e prezenta in viata mea, nu vreau sa mai caut nimic…totul vine natural.

Incotro si unde sunt pierdute sentimentele astea?