Arhive etichetă: relatii

Tot despre relatii

Despre relatii sunt mereu multe de spus, de povestit, de transmis. Este un subiect care pare ca nu se epuizeaza nicicand.

Cand suntem indragostiti suntem siguri ca am gasit secretul unei relatii echilibrate si frumoase. Avem mai multa incredere in noi iar optimismul ne face sa visam la multe momente pline de fericire si libertate. E o doza de nebunie, de euforie, de liniste si bucurie. Stergem toate experientele anterioare si pornim cu o pagina alba in care investim tot, toate emotiile, toate sentimentele, tot adevarul despre noi si despre el.  Ne gandim doar cum sa prelungim momentul de fericire si nu mai luam in considerare ca undeva candva este posibil sa fie nevoie sa o luam de la capat.

Atunci cand oferim cele mai profunde emotii si sentimente, cand toate premisele par sa prevesteasca lozul castigator al unei relatii de poveste: cu intelegere, incurajari, pasiune, ras, evolutie, pasiuni comune, atentie, siguranta, liniste si bucurie. Este foarte greu, sa renunti, sa uiti, sa o iei de la capat si sa mai speri ca poate fi ceva mai mult undeva candva.

Insa toate lucrurile sunt in continua schimbare, totul este atat de imprevizibil incat nicio poveste nu poate avea acelasi tipar, sau aceleasi reguli. Sentimentele par sa se schimbe, rolurile par sa se inverseze, oamenii incep sa se transforme fix in ceea ce incercam sa evitam. Prioritatile se modifica, toleranta si rabdarea par sa se epuizeze iar sentimentele de pasiune se transforma in sentimente de prietenie.

Nu exista o regula cine dintre ei face primul pas catre final. Uneori ea iubeste mai mult si face atat de multe eforuri sa pastreze tot, alteori el e cel care din atat de multa intelegere nu vede ca nu mai e nimic intre ei. Desi eu cred ca de cele mai multe ori barbatul iubeste mai intens la inceput, deschide multe portite cu interesul, devotamentul si atentia lui. Insa femeia este cea care pare sa iubeasca mai mult, care accepta mai greu un final si cauta motive sa mentina relatia de lunga durata.

Nu exista reguli precise despre cum trebuie sa fie o relatie. Probabil ca fiecare dintre noi simte cand intalneste o relatie santoasa. O relatie care nu te ingradeste si care te ajuta sa evoluezi. Probabil ca este acea relatie in care amandoi privesc in aceeasi directie si au experienta si maturitatea necesara, in care stiu ce isi doresc sa construiasca. O relatie in care se fac compromisuri si in care echilibrul este prezent. Acea relatie in care nu ne mai jucam cu sentimentele ci suntem foarte atenti la cel de langa noi.

Adevarata provocare este sa scrii despre relatii atunci cand ai o experienta de o viata intreaga langa un el. Atunci cand la varsta pensionarii te uiti in ochii omului de langa tine si simti recunostinta de a fi petrecut atat de multe momente impreuna si cand el inca te face sa razi…

Pana atunci relatiile sunt complicate, visele sunt imprastiate iar noi inca fugim dupa experiente si momente pe care sa le transformam in amintiri. Ne-am cam pierdut iluzia si elanul de a investi si construi relatii, caci este era lui free spirit, libertate, egoism si distractie fara obligatii.

Keep dreaming and don’t check Facebook anymore! 🙂

true-love

 

 

Reclame

Ganduri de februarie

Februarie este o luna in care cautam motive sa sarbatorim iubirea. Ar fi frumos sa alegem sa sarbatorim acele sentimente reale si importante pentru noi, la fel cum ar fi frumos sa le sarbatorim de fiecare data cand le simtim nu doar in aceasta luna.

E februarie, e o varsta rotunda si multe intrebari. Intrebarile mele sau a celor din jur si poate un singur raspuns sau mai corect jumatate de raspuns :).

De ce sunt inca singura? Pentru ca prefer lucrurile autentice, pentru ca inca sper ca relatiile pot avea si o alta forma fata de ce vad in jurul meu sau pe facebook. Pentru ca nu imi doresc orice, pentru ca am pretentii (fondate as spune eu) si pentru ca e important sa gasesti o persoana cu care sa te simiti pe aceeasi lungime de unda.

Pentru ca e importanta chimia/conexiunea aceea care te face sa vrei sa afli mai multe, sa ai rabdare, sa construiesti, sa faci compromisuri. Pentru ca o relatie inseamna si evolutie, maturitate, naivitate, pasiune, respect si un strop de nebunie.

Si mai ales pentru ca e nevoie de calitate si nu cantitate. Traim niste vremuri in care avem acces la atat de multe informatii de care ar trebuie sa profitam din plin. Insa pentru mine este vorba si de traditionalism de esenta aceea de „cavaler”, un barbat care simte si vede dincolo de aparente si de suprafata. Un barbat care poate face diferenta intre libertate si egoism, intre responsabilitate si fuga, intre sinceritate si omiterea adevarului si intre promisiune si adevar.

Poate e vis, visare, naivitate sau doar iluzie dar docamdata aleg sa sper, sa visez si sa astept. Sau poate doar sa ma bucur de timpul, de dorintele si de pasiunile mele.

Daca nu ne ascultam sufletul, atunci ce poate fi mai important?

 

 

 

Te-au mintit…

– Te-au mintit…

– Cine?

– Toti…poeziile, filmele, cartile, oamenii si retelele lor de socializare. Nu exista ceea ce cauti tu.

– Nu te cred deloc si nici nu vreau sa te ascult.

– Ba sa crezi! Fiecare incearca sa traiasca cu ceea ce are si toti vor sa afiseze o alta imagine decat cea a realitatii…nimic nu e ceea ce pare, iti zic ca sa stii si tu.

– Intodeauna exista o exceptie de la regula, poate ca sunt si eu una dintre ele. Poate depinde de cat de mult crezi in lucrurile astea si cum iti pui amprenta personala asupra oamenilor, situatiilor etc.

– Eu te-am avertizat ca sa nu mai suferi si sa fii dezamagita. Ci sa fii precauta caci tine minte!…absolut totul este trecator. Totul e o iluzie…asa cum apar asa si dispar emotiile si cuvintele frumoase si relatiile…asa pur si simplu tac pac.

– Am sa repet niste cuvinte pe care le-am spus candva in liceu si care inca se aplica…prefera sa sufar, sa iubesc, sa experimentez pentru ca asta inseamna ca traiesc. Si poate ca asta e si farmecul sa te bucuri de moment atunci…pe loc pentru ca nu stii cand o sa dispara.

– Eu sunt realista, nu mai cred asa usor in balivernele astea…o sa ajungi tu la vorbele mele.

– Eu…sunt mai visatoare si as face orice sa nu imi dispara aceasta trasatura. Pana in panzele albe sa cred mereu ca undeva candva o sa traiesc cele mai frumoase momente…

sky-is-the-limit

Un el al tau si tu a lui

Ma gandesc destul de des la relatii dar parca in perioada sarbatorilor sunt si mai multe ganduri…si idei.

E o lipsa pe care parca nu reusesti sa o inlocuiesti cu nimic. Uneori ai nevoie de un el care sa fie mai puternic decat tine, ok nu doar atunci cand trebuie sa te ajute cu caratul plaselor de Craciun…Un el care cu o simpla imbratisare poate sa opreasca orice firicel de frig sau teama. Un el cu care sa imparti o guma, un zambet, un pat sau multe ganduri. Un el al tau si tu a lui…

Am incercat sa-mi gasesc propria explicatie pentru aceasta necesitate si recunosc ca m-am gandit destul de mult. Si tind sa cred ca in mare parte depinde foarte mult de la persoana la persoana. Eu, desi poate nu ar trebui, ma simt mai plina de culoare cand iubesc un el, cand impart lucruri marunte sau marete, cand intunericul devine insipid atunci cand el ma asteapta la plecare sau pur si simplu orice frica e mult mai mica cand ma tine de mana.

Mi-e teama insa de lucrurile trecatoare pentru ca pare ca intodeauna e nevoie de mai mult sau mereu ne dorim lucruri si situatii pe care nu le avem. In jurul meu mi se confirma asta…cei singuri vor relatii, cei in relatii se plictisesc si vor ceva nou, cei casatoriti ar vrea sa fie liberi, cei cu copii ar mai vrea uneori timpul fara, cei fara copii ar vrea macar unul…

In permananeta parca suntem pe un fus orar gresit. Pentru ca nevoile noastre sunt mereu altele, sentimentele se schimba iar oamenii sunt diferiti.

Nu stiu daca exista destin, daca exista un el pentru fiecare, daca trebuie sa pleci in lumea mare sa-l gasesti, daca e vorba doar de rabdare, habar nu am unde gasesti un el potrivit sufletului tau…dar ce stiu eu este ca sufletul meu isi doreste un el…poate mai deosebit, mai diferit, mai zapacit…

el-si-ea

Nostalgia copilariei

Copilaria este o etapa frumoasa care in timp aduce multa nostalgie…

Este amintirea despre zambete, liniste, cadouri, jocuri si multa afectiune. Sau momentul in care ne bazam pe altii, pe parinti si in care construim vise si idealuri pentru atunci cand o sa fim „mari”.

In copilarie am vrea sa grabim timpul ca sa devenim si noi ma importanti, sa facem calatoriile alea prin lume, sa nu mai cerem voie pentru orice si sa uitam de carnetul de note.

In imaginatia noastra fiecare etapa trebuie sa aduca ceva mai bun. Copilaria aduce lista de dorinte iar maturitatea credem noi ca ne ofere „terenul”, libertatea de a alege si de a inalta zmeie cu vise. Dar realitatea este ca…

In lumea oamenilor maturi ne pierdem, caci rand pe rand visele si idealurile noastre se indeparteaza tot mai mult de esenta lor. Ajungem sa intalnim esecul si atunci traiectoria noastra profesionala se schimba. Pentru ca poate ar fi trebuit sa fim mai buni intr-un anumit domeniu daca am fi stiut ce ne dorim sau nu ne-am fi demoralizat la primul impas. Si atunci din experienta in experienta, alegem banii si ramanem prinsi intr-un loc… pentru ca nu ne mai permitem sa riscam.

Ironic este ca desi odata cu inaintarea in varsta devenim cumva mai constienti de ce este mai important pentru noi si ni se dezvolta si oarecum curajul de a incerca lucruri inedite, standardul financiar nu ne mai lasa sa mai iesim din tipar. Si atunci cele 8 h care ar trebui sa fie constructive si educative se simt ca si cum ar fi 24h in care energia iti este consumata la maxim si la care mai adaugi si  o nota de plictiseala.

Iar asta inseamna ca nu exista job perfect, exista oportunitati pe care trebuie sa ai curajul sa le accepti. Exista determinare in a alege un domeniu in care sa te specializezi si mai exista puterea de a nu lasa esecul sa-ti darame orice vis precum un domino.

Un alt vis este despre relatii. „Cand o sa fiu mare eu o sa am un partener asa si asa, iar lucrurile astea nu am sa i le accept”. E o imagine pe care o construim in timp dar pentru care nimeni nu ne spune…”vezi, ca s-ar putea sa gresesti”. Pentru ca imaginatia nu are tot timpul sau deloc legatura cu realitatea. S-ar putea sa nu intalnesti emotia speciala pe care o cauti si o asociezi cu iubirea. Ori s-ar putea sa nu gasesti chiar partenerul acela asa intelegator, iubitor, inteligent, vesel etc. Ori poate ca nu o sa te casatoresti sau poate te casatoresti si divortezi. E ironic ca nimeni nu-ti vorbeste despre asta, despre faptul ca nu exista povesti si nici relatii perfecte. Exista dorinta de a construi, de a ierta si de a face un compromis…

Si apoi mai este si caminul. Cand o sa fiu mare, o sa am o casa cu gradina si cu multe flori. Dar daca depasesti varsta la care credeai ca o sa fii deja departe cu visele astea?. Si nu numai ca nu ai posibilitatea sa te muti de la ai tai, dar tot ce iti poti permite este o garsoniera la etajul 10?.

Sunt doar cateva exemple de vise, caci mai e vorba si de pasiuni, de calatorii, de prietenii, de vacante, de bunici…din toate.

Si cand nimic nu pare sa se potriveasca cu ce cautai, incepi sa te reorganizezi. Sa accepti, sa experimentezi si sa reformulezi visele. Iar atunci realizezi ca simplitatea e cea care ramane sa o pastrezi. Ca nu mai e vorba de o casa mare, ci doar de o garsoniera, ca jobul e acolo ca sa traiesti nu ca sa-l iubesti, ca relatiile sunt trecatoare si alegi sa traiesti tot ce intalnesti…iar timpul se scurge si nu are rabdare sa te astepte.

Copilaria pare a fi apogeul imaginatiei iar viata de adult este doar despre realitate. Dar poate ca un strop din magia copilariei poate sa rescrie si…visele.

copilarie

Dor de povesti…

Mai are timp sufletul nostru sa creada in povesti?.

Dar oare mai este chiar atat de potrivit sa visezi la o relatie compatibila pentru sufletul tau?

Nu stiu..am crescut cu cele mai frumoase povesti, am crezut in ele, am sperat sa le intalnesc in viata reala si mi-am dorit ca toti ceilalti din jurul meu sa se insele si eu sa am dreptate…si sa existe magia la care visam.

E atat de pradoxal, suntem intr-o continua cautare a sensului vietii, a locului nostru potrivit atat spiritual, sufleteste si profesional si a unei relatii care sa se transforme candva intr-o familie si cu toate astea nu stim ce sa mai credem, ce ne dorim si ce valori au cu adevarat o importanta pentru noi.

Se poate ca tot ceea ce e in mintea noastra cu privire la o relatie sa fie atat de gresit si doar un basm?

Da, cred ca se poate…dar cat de frumos ar fi oare sa existe chiar acel destin…sau aceea persoana predestinata..ne-am mai face oare atatea griji daca o sa gasim persoana potrivita sau doar am fi linistiti ca undeva candva la momentul potrivit o sa o intalnim?

Avem nevoie de relatii pentru ca ele ne ajuta sa ne definim cine suntem, pentru ca nu suntem facuti sa fim singuri si pentru ca fiecare experienta ne-ar face sa descoperim lucruri noi despre noi si cei din jurul nostru.

Avem nevoie de relatii pline de suflet, cu putina scanteie si magie ca sa invatam sa iubim…ca sa stim ce inseamna sa impartim totul si sa trezim in principiu cele mai frumoase sentimente in noi…

Avem nevoie de relatii ca sa fim mai vii, sa ne simtim intelesi, protejati, alintati si rasfatati.

Dar avem nevoie de acele relatii care sa dezvolte pasiune, sentimente frumoase, iubire, libertate si completarea sufletului nostru.

Si da…probabil ca mai avem timp sa visam si la povesti diferite si nemaintalnite pana acum…

Imi e dor sa cred in povesti…

suflet pereche