Arhive etichetă: sentimente

Ganduri de februarie

Februarie este o luna in care cautam motive sa sarbatorim iubirea. Ar fi frumos sa alegem sa sarbatorim acele sentimente reale si importante pentru noi, la fel cum ar fi frumos sa le sarbatorim de fiecare data cand le simtim nu doar in aceasta luna.

E februarie, e o varsta rotunda si multe intrebari. Intrebarile mele sau a celor din jur si poate un singur raspuns sau mai corect jumatate de raspuns :).

De ce sunt inca singura? Pentru ca prefer lucrurile autentice, pentru ca inca sper ca relatiile pot avea si o alta forma fata de ce vad in jurul meu sau pe facebook. Pentru ca nu imi doresc orice, pentru ca am pretentii (fondate as spune eu) si pentru ca e important sa gasesti o persoana cu care sa te simiti pe aceeasi lungime de unda.

Pentru ca e importanta chimia/conexiunea aceea care te face sa vrei sa afli mai multe, sa ai rabdare, sa construiesti, sa faci compromisuri. Pentru ca o relatie inseamna si evolutie, maturitate, naivitate, pasiune, respect si un strop de nebunie.

Si mai ales pentru ca e nevoie de calitate si nu cantitate. Traim niste vremuri in care avem acces la atat de multe informatii de care ar trebuie sa profitam din plin. Insa pentru mine este vorba si de traditionalism de esenta aceea de „cavaler”, un barbat care simte si vede dincolo de aparente si de suprafata. Un barbat care poate face diferenta intre libertate si egoism, intre responsabilitate si fuga, intre sinceritate si omiterea adevarului si intre promisiune si adevar.

Poate e vis, visare, naivitate sau doar iluzie dar docamdata aleg sa sper, sa visez si sa astept. Sau poate doar sa ma bucur de timpul, de dorintele si de pasiunile mele.

Daca nu ne ascultam sufletul, atunci ce poate fi mai important?

 

 

 

Reclame

Cand sufletul iti vorbeste

Sufletul nostru pare uneori un barometru, stie sa ne spuna exact ce si cat simtim in orice moment.

Desi uneori parca sunt momente in care simtim mai intens orice… dorul, teama, iubirea, supararea. E o senzatie pe atat de neobisnuita pe atat de speciala, atunci cand simtim cu ardoare o emotie. Cand parca sufletul ne vorbeste prin toti porii si ne spune…ca ar vrea…ca ar vrea ceva sau pe cineva.

Il simti atat de profund atunci cand nepotelul iti spune cu vorbele lui „te iubesc” si iti canta la multi ani, atunci cand esti atat de departe de o persoana draga si iti este atat de dor incat ai vrea sa te auda, cand strangi in brate o persoana speciala sau cand doar privesti persoanele iubite…

Poate ca sunt mult mai dese astfel de momente in care te simti atat de aproape de sufletul tau si ii intelegi „semnalele”.

Dar…cand stii ca ti-ai ascultat sufletul? atunci cand te manifesti, cand razi, plangi, imbratisezi, spui te iubesc sau multumesc.

Stim insa ca uneori e nevoie si de curaj ca sa iti expui sufletul, pentru ca altfel nu ar fi atat de greu sa ne exprimam sentimentele si nu ne-am mai ascunde cuvintele.

Asa ca sufletul meu azi vorbeste…si imi spune ca ii e dor, foarte dor…

suflet

Un el al tau si tu a lui

Ma gandesc destul de des la relatii dar parca in perioada sarbatorilor sunt si mai multe ganduri…si idei.

E o lipsa pe care parca nu reusesti sa o inlocuiesti cu nimic. Uneori ai nevoie de un el care sa fie mai puternic decat tine, ok nu doar atunci cand trebuie sa te ajute cu caratul plaselor de Craciun…Un el care cu o simpla imbratisare poate sa opreasca orice firicel de frig sau teama. Un el cu care sa imparti o guma, un zambet, un pat sau multe ganduri. Un el al tau si tu a lui…

Am incercat sa-mi gasesc propria explicatie pentru aceasta necesitate si recunosc ca m-am gandit destul de mult. Si tind sa cred ca in mare parte depinde foarte mult de la persoana la persoana. Eu, desi poate nu ar trebui, ma simt mai plina de culoare cand iubesc un el, cand impart lucruri marunte sau marete, cand intunericul devine insipid atunci cand el ma asteapta la plecare sau pur si simplu orice frica e mult mai mica cand ma tine de mana.

Mi-e teama insa de lucrurile trecatoare pentru ca pare ca intodeauna e nevoie de mai mult sau mereu ne dorim lucruri si situatii pe care nu le avem. In jurul meu mi se confirma asta…cei singuri vor relatii, cei in relatii se plictisesc si vor ceva nou, cei casatoriti ar vrea sa fie liberi, cei cu copii ar mai vrea uneori timpul fara, cei fara copii ar vrea macar unul…

In permananeta parca suntem pe un fus orar gresit. Pentru ca nevoile noastre sunt mereu altele, sentimentele se schimba iar oamenii sunt diferiti.

Nu stiu daca exista destin, daca exista un el pentru fiecare, daca trebuie sa pleci in lumea mare sa-l gasesti, daca e vorba doar de rabdare, habar nu am unde gasesti un el potrivit sufletului tau…dar ce stiu eu este ca sufletul meu isi doreste un el…poate mai deosebit, mai diferit, mai zapacit…

el-si-ea

Dor de povesti…

Mai are timp sufletul nostru sa creada in povesti?.

Dar oare mai este chiar atat de potrivit sa visezi la o relatie compatibila pentru sufletul tau?

Nu stiu..am crescut cu cele mai frumoase povesti, am crezut in ele, am sperat sa le intalnesc in viata reala si mi-am dorit ca toti ceilalti din jurul meu sa se insele si eu sa am dreptate…si sa existe magia la care visam.

E atat de pradoxal, suntem intr-o continua cautare a sensului vietii, a locului nostru potrivit atat spiritual, sufleteste si profesional si a unei relatii care sa se transforme candva intr-o familie si cu toate astea nu stim ce sa mai credem, ce ne dorim si ce valori au cu adevarat o importanta pentru noi.

Se poate ca tot ceea ce e in mintea noastra cu privire la o relatie sa fie atat de gresit si doar un basm?

Da, cred ca se poate…dar cat de frumos ar fi oare sa existe chiar acel destin…sau aceea persoana predestinata..ne-am mai face oare atatea griji daca o sa gasim persoana potrivita sau doar am fi linistiti ca undeva candva la momentul potrivit o sa o intalnim?

Avem nevoie de relatii pentru ca ele ne ajuta sa ne definim cine suntem, pentru ca nu suntem facuti sa fim singuri si pentru ca fiecare experienta ne-ar face sa descoperim lucruri noi despre noi si cei din jurul nostru.

Avem nevoie de relatii pline de suflet, cu putina scanteie si magie ca sa invatam sa iubim…ca sa stim ce inseamna sa impartim totul si sa trezim in principiu cele mai frumoase sentimente in noi…

Avem nevoie de relatii ca sa fim mai vii, sa ne simtim intelesi, protejati, alintati si rasfatati.

Dar avem nevoie de acele relatii care sa dezvolte pasiune, sentimente frumoase, iubire, libertate si completarea sufletului nostru.

Si da…probabil ca mai avem timp sa visam si la povesti diferite si nemaintalnite pana acum…

Imi e dor sa cred in povesti…

suflet pereche

 

Adunate si din suflet aratate

Oamenii suspina cel mai adesea dupa iubire si afectiune. Este greu de recunoscut, insa chiar si in spatele unei persoane curajoase/ambitioase sta o inocenta care spera si crede in iubire.

Totul pare ca se invarte in jurul sentimentelor. Iar asta se intampla si mai des atunci cand incepi sa realizezi ca de fapt tot ceea ce conteaza este ce simti si ce te face sa vibrezi.

Suntem invatati sa cautam orice urma de fericire in lucrurile exterioare si in foarte putine momente suntem orientati pe ceea ce este in interiorul nostru, adica pe ce simtim. Tocmai de aceea tot mai des nu ne gasim locul si suntem bulversati…haotici.

Atunci cand in fata iubirii si a sentimentelor frumoase te redescoperi, incepi sa realizezi cat de important esti TU. Si ca interiorul tau se poate face auzit. Sunt niste masti care chiar si pentru cateva ore sau secunde sunt date uitarii caci in fata iubirii inveti sa faci alegeri…si alegi sa fii tu.

Oamenii au nevoie sa fie iubiti sincer si atunci se vor deschide precum un fluture colorat primavara in razele soarelui. Pentru ca in fata iubirii realizam ca asta este ceea ce ne lipseste si de ce avem nevoie…suntem imbogatiti cu zambete, liniste si seninatate iar fericirea isi gaseste in sfarsit definitia care nu seamana deloc cu acea rochie noua, casa sau masina. E o fericire..autentica care e precum un fir de papadie..te bucuri maxim de el..pana sa se imprastie cu totul in vant..

Iubirea atrage iubire, caci numai cei care vor cauta acelasi lucru vor intelege limbajul ei. Nu e ca in povesti, dar poate sa fie o noua poveste nescrisa pana acum.

Nu toata lumea are curaj sa recunoasca nevoia de afectiune si faptul ca o imbratisare, o privire sau o atingere i-ar putea face sa se schimbe, sa fie mai relaxati, mai linistiti si mai impacati.

Sensul pare sa stea in emotii si in simtiri. E o comoara acolo in suflet care uneori e asa data uitarii. Totul pare sa se uite, chiar si identitatea, visele, dorintele si credintele. Puterea si superioritatea par sa fie mult mai importante si toti mai multi alearga fara sa stie..dupa ce..ce cauta?.

Oamenii sunt facuti sa iubeasca si sa fie iubiti. Dar cea mai frumoasa si pura simtire capata sens atunci cand este impartasita si mai departe daruita.

Sufletul cauta simplitate si autenticitate iar in fuga pe care societatea o promoveaza se pierde tot ce este important, te pierzi chiar tu…

Si da…e perfect normal sa simti ca iubesti sau sa vrei sa simti si sa traiesti prin prisma sentimentelor…

suflet

Cutia cu idei noi

Vine un moment cand simiti ca ai obosit si ai nevoie de o pauza.

Acest moment s-a numit la mine concediu. Pe langa activitatile de rasfat pe care le-am avut am profitat de timp si am deschis „cutia misterelor” pentru a face putina ordine.

Am adaugat pe lista vise noi si am taiat altele mai vechi. Am incheiat povesti si am redeschis prietenii. Am taiat prieteni si am adaugat atentie familiei. Am evaluat idei si am redescoperit pasiuni. Mi-am pus intrebari si am cautat raspunsuri. Am selectat sentimente si am iertat greseli. Mi-am indeplinit dorinte si am pastrat secrete. Am sters lacrimi si am pus un zambet.

Iar la final am adaugat la fericire: pasiuni, prieteni buni si familie frumoasa :).

Pauza bine meritata se termina iar eu trag linie si ma bucur de ideile de acum.

box of dreams

Iubire si zahar :)

I: Cat de des ai pofta de ceva dulce?
R: Aproape in fiecare zi 🙂

Asa este si cu iubirea, ai nevoie de ea cat mai des sau poate chiar in fiecare zi.

Ma gandesc uneori ca functionam ca niste baterii care sunt incarcate cu emotii. Nu stiu daca ati observat si voi, dar atunci cand primesti iubire ai mai multa energie ca oricand. Ai putea sa faci nu 5 lucruri deodata ci 10 si nici nu ai nevoie sa te aranjezi prea mult pentru ca ochii, zambetul si energia ta pozitiva deja iti dau un farmec deosebit.

Dar, cand nu ai in fiecare zi un sentiment sau o iubire cu tine inveti ca trebuie sa iti gasesti alte surse de a-ti incarca bateriile si de a radia pur si simplu. Iar atunci cand in cele din urma reusesti sa obtii un oarecare echilibru apar de nicaieri si sentimentele (interzise, impartasite sau neimpartasite).

Si ca un uragan dezlantuit, iubirea face un mare haos in tot ce ai construit pana atunci si te duce intr-o zona unde fericirea si emotiile sunt altfel. Unde nu mai ai nevoie de perna pentru ca te tine cineva in brate, unde rasfatul nu insemna numai ciocolata si dans ci saruturi, strangeri de mana, cuvinte frumoase, unde planurile nu se mai rezuma la ce vrei tu sa faci ci la ce vreti voi sa faceti, unde esti sexi cu o camasa lunga si tot asa.

Da, esti luat pe sus si trebuie sa inveti din mers, sa te obisnuiesti cu atata atentie si emotii in mii de culori. Si inevitabil incepe sa-ti placa atat de mult situatia respectiva incat nu mai vrei sa fie altfel :).

Si pe cat de repede inveti ce insemna sentimentul asta pe atat de repede trebuie sa te dezveti de el. Pentru ca ajungi iar intr-un moment in care te intorci la energia pe care o gaseai la inceput singura.

E foarte frumos sa simti, sa iubesti, sa traiesti. Dar, schimbarea asta de pe norisor direct pe pamant fara vreo saltea moale care sa te astepte este grea si confuza.

Pentru ca asa cum stim nici macar zaharina nu are acelasi gust ca zaharul 🙂 si tocmai de aceea nu putem gasi un inlocuitor perfect intr-o astfel de situatie.

Si atunci ma intreb: Cum inveti sa nu devi egoist atunci cand te indragostesti? si Cum te mai intorci la o miniprajitura dupa ce ai gustat din tort?

hearts