O zi de joi.
Se auzea o muzica relaxanta in surdina. Fara versuri, cateva note de pian si sunetul apei. Pantaloni scurti si un tricou alb pe un umar. Par blond si o floare de portocal dupa ureche.
Cu picioarele desculte simteam nisipul fin dar putin cam rece, soarele putin cam jucaus aparea si disparea printre nori. M-am oprit pe nisip si am inceput sa privesc marea. Ma linisteau valurile ei si stiam ca ea ma intelege. Imi asculta foarte atenta toate gandurile, visele marete si dorintele, iar din cand in cand imi raspundea printr-un val mai puternic sau un pescarus.
Am luat o pozitie de relaxare, cu genunchii incrucisati si ochii inchisi. Am simtit bataile inimii, respiratia, vantul, infinitul marii, linistea ei si razele de soare timide pe umarul meu gol.
Am inspirat o gura puternica de aer si cu un zambet calm m-am ridicat. Am facut cativa pasi si am ajuns intr-o livada cu pomi infloriti.
Cu rochia de un alb imaculat putin lejera, dar lunga si cu o geaca scurta de blugi m-am plimbat pe aleea cu flori de cires, de iasomie, leventica si alti pomi infloriti. Mirosul florilor era calm, placut, usor si fresh. O combinatie perfecta de parfum de primavara. Mi-am facut o coronita din flori si m-am asezat pe iarba verde. M-am intins si am inceput sa privesc cerul.
Vantul adia placut si cald, „ningea” cu petale de flori iar fluturii zburau fericiti pentru ca se simteau acasa. Cerul era albastru, limpede si cu cativa nori pufosi care erau impinsi de vant. M-a linistit albastrul lui, stiam ca imi aude gandurile si ma intelege tocmai de aceea ma facea sa rad prin norii pufosi care luau divere forme (ursulet, dragon, floare sau corabie).
Mi-am sters lacrimile si m-am ridicat mai linistita si zambitoare, am facut cativa pasi si am ajuns la balconul de unde se vede agitatia orasului. E innorat aici si suntem ingraditi de niste geamuri :).
Ganduri si idei 