Ganduri despre schimbare

Atata timp de cand nu am mai asternut niciun gand aici. Sunt multe schimbari aparute intre timp dar parca mai multe schimbari vin tocmai in aceasta perioada.

Suntem pusi in situatia in care trebuie sa ne adaptam, sa ne bazam pe creativitate si sa fim pregatiti sa ne cunoastem mai bine. Avem timp la dispozitie, timp pe care la un moment dat toti l-am cerut intr-un fel sau altul. Timp sa ne relaxam, sa facem ce ne place, sa ne izolam de tot si toti. E adevarat insa ca este totusi o provocare sa folosim acest timp pentru introspectie si sa ne privim cat mai in profunzime.

Incertitudine, teama, panica am trecut si eu prin toate. Din fericire mediul in care activez in acest moment m-a ajutat sa ma echilibrez, sa ma relaxez si sa raman activa din toate punctele de vedere. Sunt Intructor de Pilates si ma bucur aproape in fiecare zi sau de mai multe ori pe zi de miscare si mi se confirma de fiecare data cat de benefic este sportul in viata noastra. Un adevarat suport atat din punct de vedere fizic cat si emotional.

Imi dau seama totusi cat de fragili suntem si cat de repede reusim sa stricam tot echilibrul/ sau mai degraba linistea resimtita prin gandurile noastre. E suficient un gand de teama si devenim nelinistiti si tensionati. Tocmai de aceea practica noastra si orice ne ajuta pe noi sa ramanem ancorati in realitate, ne ofera incredere si ne face sa fim stapani pe situatie si sa gasim solutii ar fi indicat sa se intample constant sau chiar zilnic. In aceasta perioada am fost mai atenta la schimbarile mele de dispozitie, am cautat si motive, dar uneori sunt destul de ascunse, am identificat totusi cateva care mi-au intors cu totul dispozitia la 120 de grade. Uneori suntem ca un mountain rousse, starile noastre se schimba cu o viteza uimitoare.

Erau destul de multe momente inainte de situatia din prezent cand acasa nu ma simtea tocmai ca acasa. Voiam sa evadez de oricate ori puteam atunci cand eram nevoita sa stau in casa. Acum desi am descoperit si lucruri care ma nemultumesc ma simt acasa si fac tot posibilul sa-mi aduc o stare placuta in camera/casa. Prin curatenie, aerisit, flori, schimbat ordinea la anumite obiecte, uleiuri esentiale cu ce pot si am la indemana.

Am norocul sa petrec timpul cu mama si destul de des cu nepotelul, care ma ajuta foarte mult pentru ca ne jucam, radem, cantam, desenam, ne imbratisam si e foarte placut. Imi mai lipsesc lucruri/oameni dar e o bucurie si ceea ce am alaturi de mine acum.

Avem si un colt mic de aer, o mica curte comuna, ne ajuta sa mai evadam sa vedem soarele si pomii infloriti din cand in cand. Tot mai bine ne simtim in casa. Imi e tare dor insa de natura, de verdeata, de primavara ei cu toti pomii infloriti, de mirosul de flori, de parcuri, de libertatea de a ma plimba si de alergare. Imi e foarte dor si de munte as vrea sa simt aerul proaspat cum imi umple plamanii si cum imi dau lacrimile de la prospetime, la fel cum imi e dor si de mare, de soare, valuri si nisip.

Imi e dor si de cateva persoane, nu sunt multe cele care au ramas in cercul celor apropiati, mi-as dori sa fie legaturile mai puternice in aceasta directie, sa ne pese mai mult unii de altii. Sa fim mai uniti, sa ne reintalnim din placere, sinceritate si cu multa bucurie la o activitate comuna. Sa simtim dor, iubire, intelegere si bucurie pura.

Desi timpul este alaturi de mine sunt inca lucruri pe care le aman, inca ma mai ascund in anumite privinte. Ma straduiesc totusi sa ma accept mai mult, sa inchei situatii pe care le-am tot invartit in capul meu, sa fiu mai intelegatoare, sa iert, sa cer iertare si sa fiu mai ancorata in realitate. Inca sunt lucruri pe care le descopar, pe care le am de invatat, simt ca sunt acolo emotii care pot fi activate si simt nevoia sa fiu mai responsabila atat cu mine cat si cu cei din jur.

Sper la lucruri mai bune pentru noi toti, la mai multa intelegere, unitate, compasiune, iubire, respect si frumos.

Ganduri adunate

Sunt prea multe ganduri adunate. Idei, vise, decizii, dorinte toate parca se invart in capul ei, fara pic de pauza. Dorinta de a lua cea mai potrivita decizie si teama de responsabilitate, dar si de un posibil esec sau viitoare consecinte, nu faca altceva decat sa o tina intr-o permanenta presiune. Te-ai gandit? Ai ales? Ce ai decis? Ce o sa faci acum? Esti sigura ca asta vrei? Nu vrei sa te mai gandesti? Daca totusi nu este cea mai buna idee? Hai nu te pripi, mai gandeste-te un pic…

Prea multe ganduri din prea multe directii adunate la un loc, prea multe idee despre cum poti face sa multumesti pe toata lumea, prea multe dorinte sentimentale neindeplinite care ascund mai multa tristete decat chiar ea poate crede.

S-au amestecat gandurile ei cu ale altora, oare ar trebui si ea sa fie, sa faca, sa simta la fel? Ar trebui…sau si-ar dori chiar ea sa poata transforma gandurile respective in realitate? Cu cat se gandeste mai mult la toate cu atat simte ca nu stie ce vrea, ce simte, ce isi doreste asa adevarat si autentic din suflet.

Poate ca ar trebui pur si simplu sa se linisteasca, sa lase toate gandurile sa curga fara sa simta acum presiunea sau obligatia de a lua o decizie. Sa inchida ochii si sa respire profund, sa calmeze mintea, ratiunea, sufletul, totul. Sa lase caldura, liniste, relaxare si siguranta sa o cuprinda.

Cu siguranta raspunsurile pentru toate intrebarile se afla la ea, trebuie doar sa aiba incredere in instinctul ei si in ceea ce isi doreste cu adevarat, fara nicio urma de teama. Sufletul ii vorbeste atunci cand ea este pregatita sa-l asculte si nu-l mai puna la indoiala.

Este timpul pentru o mica pauza de la tot ce ii se invarte prin minte. Este timpul pentru putina liniste si de lucruri care ii fac sufletul fericit. Raspunsurile potrivite vor fi auzite la momentul potrivit, pana atunci relaxare, somn, mancare buna si companie placuta.

 

 

Despre oboseala

Am ajuns intr-un punct in care oboseala incepe sa-si spuna cuvantul. Este si unul dintre motivele pentru care este si putin mai mult haos in viata mea in acest moment, o lipsa totala de organizare si concentrare.

Zilele au ajuns sa treaca mult prea repede iar orele nu mai sunt ore parca ar fi doar minute. Iar eu sunt prinsa intre nevoia de bani, intre dorinta de a-mi pune pasiunea in practica si de curiozitatea de a acumula cat mai multe informatii noi si utile.

Simt o mare presiune de a respecta toate proiectele incepute si de a-i multumi pe toti cei cu care colaborez, m-am si pierdut putin printre taskuri, vise si idealuri. Nu mai stiu exact unde ma situez, ce trebuie sa pastrez, la ce trebuie sa renunt si cum sa-mi restabilesc echilibrul si mai ales o mica parte a timpului dedicat doar pentru mine. Ma sperie faptul ca iar nu stiu ce ar trebui sa fac de acum inainte, spre ce sa ma focusez mai mult pentru ca este cert ca, prea multe lucruri incepute in acelasi timp nu sunt o idee tocmai potrivita.

Incep sa simt tot mai clar oboseala, atat cea fizica cat si cea psihica. Mi-am pierdut concentrarea si focusul, inspiratia, nu mai pot tine pasul cu zilele saptamanii, cu datele din calendar, cu orele tarzii de culcare, cu socializarea cu atat de multi oameni noi si cu sentimentul de a fi la dispozitia colaboratorilor in orice moment.

Somnul nu mai este atat de odihnitor si linistit ca inainte, prea multe ganduri si decizii imi perturba serile. Rabdarea e la cote din ce in ce mai limitate, iar indispozitia incepe sa rasara. Mancarea este fie o necesitate fie o modalitate de a ascunde oboseala si frustrarile acumulate. E acel moment in care pur si simplu nu mai conteaza decat cele cateva minute de placere gastronomica care trec atat de repede si raman doar consecintele. Este incredibil cum oboseala, panica si momentele de indecizie pot realiza atat de multe dezechilibre.

Somnul este foarte important, mai ales in intervalul potrivit. Este esential atat pentru diferite procese esentiale din corp (refacere musculara, procese fiziologice) cat si pentru sistemul nervos.

Asa nevoie am de cateva zile de deconectare, de mult somn, de mancare gustoasa si atent aleasa, de natura, de aer proaspat si de liniste… Cand ne indepartam de obiectivul nostru, cand uitam de ce ne-am ales un anumit drum, cand nu suntem constienti de nimic din ce se intampla in jurul nostru inseamna ca avem nevoie de o pauza, de un refresh, de o reamintire a lucrurilor care sunt cele mai importante pentru noi si care conteaza cel mai mult, si de o reevaluare a situatiei din prezent.

Este evident faptul avem nevoie de momente de relaxare si incarcare cu energie cat mai dese ca sa putem fata tuturor provocarilor zilnice. O minte clara si linistita, un corp relaxat si armonios, ne pot oferi raspunsurile de care avem nevoie.

Ce inseamna acceptarea?

Acceptarea poate fi una dintre cele mai dificile trairi. Cautam in jurul nostru acel punct care sa aduca sensul si directia pe care ne-o dorim. Acel ceva care parca o sa fie motorul vietii, adica momentul in care o sa traim, o sa simitim si in care asteptarea o sa ia sfarsit.

In permanenta cautam etape, urmarim sa mai depasim un nivel ca sa ajungem sa dam de o anumita liniste si multumire. Iar de fiecare data ne punem teluri exterioare care sa ne limiteze apropierea de „acea zi”. Acea zi in care fiecare aspect imperfect din viata noastra devine in iluzia noastra perfect. Si in general e vorba de oameni, de relatii, de bani, de munca si de obiecte.

Suntem atat de panicati de trecerea timpului incat ajungem sa-l irosim si mai mult prin teama permanenta de esec… Prea multa energie consumata in incercarea de a schimba si a forta lucrurile intr-o directie. Sa-i spunem directia fericirii…

Cand situatiile sunt circulare iar aceleasi senzatii si momente se repeta iar si iar, fie ca e vorba de rutina sau despre orice aspect din viata noastra, ar trebui sa avem mereu in vedere doua aspecte: noi suntem in punctul in care ne dorim sa fim si tot noi suntem singurii care putem sa schimbam traiectoria zilei/vietii noastre; si linistea pe care o cautam atat in ganduri cat si in exterior ar putea sa fie numita acceptare.

Acceptarea care se refera atat la imperfectiunile noastre umane cat si la cele legate de realizarile noastre. S-ar putea ca atunci cand o sa gasim modalitatea de a nu mai fi in competitie cu obiectivele noastre marete si totodata de a afisa o imagine diferita fata de interiorul nostru sa realizam cat de usor se poate obtine linistea dorita si totodata cat de utila ne va fi rabdarea. Avem nevoie de rabdare si calm ca sa ne putem oferi bucuria de a simiti cu limpezime tot ceea ce avem nevoie, ne inconjoara, ne lipseste.

Poate curajul este cel care ne lipseste in a ne accepta si a ne permite sa traim fiecare zi cu multumire si bucurie. Nu exista un manual al acceptarii pentru ca fiecare dintre noi are sursa lui de inspiratie care il va ajuta sa inteleaga lucrurile din viata lui. Insa ar trebui sa existe un moment in care vointa si dorinta de schimbare sa provoace aceste schimbari benefice in viata noastra.

Let it be…

Opreste-te putin…

Opreste-te putin ii tot spunea o voce suava…

– Nu am timp, ii raspundea ea si mai grabita, alergand.

Dar unde te grabesti asa de nu ai timp sa te opresti putin?

– Am sa-ti raspund cand am sa ajung acolo, pana atunci nu pot sa ma opresc..

Acestea sunt cuvintele pe care si le aminteste intr-un moment de liniste. Unde-i graba se intreaba chiar ea? Si cum de prefera sa alerge in loc sa simta si sa vada tot… E oare chiar un obiectiv atat de important care trebuie pus asa pe accelerat? Ar fi raspuns cu „nu stiu” dar nu acesta este raspunsul potrivit.

Ea stie ca exista si o alta cale..e un moment in care e constienta de tot ce isi doreste, atunci cand zambetul ei este atat de sincer si straluceste.. Cand se poate bucura de vreme, de oameni, de orice secunda si cand rabdarea ii spune cu drag sa mai astepte. Atunci este prezenta aici si acum, simte, iubeste si e fericita cu tot ce intalneste. Linistea o cuprinde, nemultumirile nu-i mai pun probleme iar sufletul ei recunoaste momentul potrivit. Intuitia ii conduce pasii iar un timid „nu pot” se transforma asa usor in curaj, incredere si forte proprii. E pur si simplu un tablou in care aparent nu mai lipseste nimic sau daca lipseste, nu-i panica pentru ca ea are cu cine sa-si imparta toate gandurile si bucuriile. Fericirea ei devine molipsitoare si asta o face sa se simta usoara si libera precum un fulg de nea. Cauta inca secretul care sa transforme pasii aceia alergati in pasi marunti dar plini de culoare si de sens iar tabloul sa se opreasca in acel moment.

Nicicand in alergare nu mai poti fi atat de concentrat la tot ce-i in jurul tau. Esti prea focusat pe rezultat, pe ce vrei sa obtii incat iti amani momentul de liniste si fericire pentru „mai tarziu”. Nici nu mai iei in calcul cand ar putea sa se intample asta, pentru ca nu dispui de concentrarea necesara sau poate ca inca nu stii ce iti doresti. Insa vrei si iar vrei sa ai tot ce iti trebuie ca cercul sufletului sa devina complet. Si cand o sa se intample asta te gandesti ca o sa-ti oferi ragazul de a te bucura de tot..si chiar retroactiv. Dar mai poate fi oare pastrat acelasi sentiment intact al unei intamplari chiar si din acel trecut?

Uneori chiar uiti cat de frumos este sa o iei usor la pas si sa observi, sa simti tot ce-ti bucura privirea, mintea si sufletul. Cele mai importante momente au venit atunci cand linistea si calmul te-au cuprins si atunci… cum ai putea sa nu-ti faci iarasi timp..sa te opresti?

Opreste-te macar putin ca sa poti iar sa simti…

 

Este timpul

Un infinit de liniste. Asta vede si simte ca ii lipseste.

Se uita cu drag la mare, cu bateriile descarcate rugand-o intr-un fel sa-i ofere din energia si intelepciunea ei.

Ar vrea sa mediteze, dar valurile o fac sa se tot trezeasca. Pacatul gandului sau fapta e mai grava? sta ea si se intreaba.

Cenzura. O cearta de fiecare data cand gandurile ei nu sunt tocmai asa curate.. Se supara, caci simte si tocmai asta nu o lasa sa se simta in largul ei. E o oglinda parca in afara ei care pare ca ar spune tuturor secretul.

Refuza. Nu vrea sa accepte distanta asta asa mica dintre lacrima si zambet. Se ascunde. De ea in primul rand caci ce ar spune lumea?

Minte. Se preface ca a uitat tot dar ea este cea care in momentele mai triste isi aminteste si reaminteste.

Promite. De fapt ar vrea sa promita ca este ultima oara, pentru ca este timpul sa-i spuna ….

Se uita la apa cea albastra care ii scoate la iveala scoicile de la mal, trage aer in piept si se roaga sa uite. Sa uite dar sa pastreze frumosul si gandul cel curat.

… „la revedere!” gand si mare albastra.

Calatorie imaginara

O zi de joi.

Se auzea o muzica relaxanta in surdina. Fara versuri, cateva note de pian si sunetul apei. Pantaloni scurti si un tricou alb pe un umar. Par blond si o floare de portocal dupa ureche.

Cu picioarele desculte simteam nisipul fin dar putin cam rece, soarele putin cam jucaus aparea si disparea printre nori. M-am oprit pe nisip si am inceput sa privesc marea. Ma linisteau valurile ei si stiam ca ea ma intelege. Imi asculta foarte atenta toate gandurile, visele marete si dorintele, iar din cand in cand imi raspundea printr-un val mai puternic sau un pescarus.

Am luat o pozitie de relaxare, cu genunchii incrucisati si ochii inchisi. Am simtit bataile inimii, respiratia, vantul, infinitul marii, linistea ei si razele de soare timide pe umarul meu gol.

Am inspirat o gura puternica de aer si cu un zambet calm m-am ridicat. Am facut cativa pasi si am ajuns intr-o livada cu pomi infloriti.

Cu rochia de un alb imaculat putin lejera, dar lunga si cu o geaca scurta de blugi m-am plimbat pe aleea cu flori de cires, de iasomie, leventica si alti pomi infloriti. Mirosul florilor era calm, placut, usor si fresh. O combinatie perfecta de parfum de primavara. Mi-am facut o coronita din flori si m-am asezat pe iarba verde. M-am intins si am inceput sa privesc cerul.

Vantul adia placut si cald, „ningea” cu petale de flori iar fluturii zburau fericiti pentru ca se simteau acasa. Cerul era albastru, limpede si cu cativa nori pufosi care erau impinsi de vant. M-a linistit albastrul lui, stiam ca imi aude gandurile si ma intelege tocmai de aceea ma facea sa rad prin norii pufosi care luau divere forme (ursulet, dragon, floare sau corabie).

Mi-am sters lacrimile si m-am ridicat mai linistita si zambitoare, am facut cativa pasi si am ajuns la balconul de unde se vede agitatia orasului. E innorat aici si suntem ingraditi de niste geamuri :).